Ziar de opinie și luptă împotriva corupției, crimei organizate, criminalității economico-financiare și abuzurilor.Ziar de opinie și luptă mpotriva corupției, crimei organizate, criminalității economico-financiare și abuzurilor.
"La ce-i bună libertatea cuvântului, daca nu te poți folosi de ea?" 

Marketingul foamei sau cum alergi după cartofi prăjiți prin Govora

17 Dec 2012

Descoperă România parcă se numește acel reportaj proiectat pe unul din canalele comerciale din România. Descoperă Vâlcea am putea să facem și noi acum. Cu siguranță mulți își amintesc acel gag cu Amza Pellea despre revelionul petrecut la munte, atunci când celebrul nea Mărin căuta cu disperare un loc de cazare și să mănânce la Cabanele Căprioara, Ursulețul etc., într-un final rămânând doar cu sarmalele gătite la Băilești. Cam așa s-ar traduce și povestea care urmează, numai că locul de desfășurare a acțiunii este stațiunea Băile Govora.

În urmă cu o săptămână sosesc doi amici la Vâlcea și iau decizia, mai ales că aceștia nu văzuseră stațiunea cu aerosoli decât în urmă cu 10 ani, să îi duc la Govora. Zis și făcut, ne urcăm în mașini și plecăm spre stațiunea balneologică. Evident că pe drum le fac un marketing verbal, spunându-le despre surprizele pe care le vor avea, stațiunea "fiind într-un amplu proces de modernizare pe linia parcului, a pârâului care o traversează". Le spun de aristocrația din perioada interbelică, de balurile burgheze, ce mai… eram încântat de ce avea să urmeze. Mai ales că era iarnă, iar peisajul trebuia să fie unul de excepție. Și așa și era.

Zăpada din Govora era mult mai frumoasă ca cea din Râmnic, dar pustietatea din stațiune m-a pus pe gânduri. Lucrările de la pârâul Hința îmi confirmau că treburile sunt în grafic și că probabil la vară infrastructura stradală și promenada se vor putea face în stațiunea vâlceană.

Ora 15.00, parcăm undeva în centru, acolo unde este în renovare hotelul Ștefănescu. Și o luăm pe jos. Știam eu că undeva pe dreapta sunt locuri – pensiuni- unde se poate mânca. Urcăm pe lângă parc și ajungem la acele pensiuni pe care le știam din vară. Prima era închisă cu porțile de lemn, a doua pustie, a treia deja nu mai avea nici firma. Ger, prietenii se uită la mine, eu tac și zic că trebuie să fie ceva. Mai încercăm în două locuri. Nimic, ne întoarcem în centru la monument, acolo unde erau mici pe vremuri. Ca să vezi, nu mai erau nici mici de data asta. Am o idee, zic, da, mergem la Belvedere. Obligatoriu acolo se mânâncă. Dar luăm mașina. Urcăm serpentinele, vedem hotelul Palas care începe să arate bine pe stânga și ajungem la Belvedere. Parcarea goală și înzăpezită. O parcăm în drum. Prietenii deja dau un pronostic sumbru, eu contest. "Am mâncat aici în vară, nu are cum!" Intrăm la recepție, două fete se uitau la televizor. "Se poate mânca?" Ne privesc al naiba de ciudat și spun că nu. Nu înțeleg, adică hotel, unul mai acătări din toată stațiunea și nu. Femeia ne vede disperarea și pune mâna pe telefon și sună la câteva hoteluri. Aflăm după trei telefoane că undeva la nu știu care dintre locații s-ar putea mânca o friptură cu cartofi prăjiți.

Ieșim din hotel și mă gândeam că o soluție ar fi să mergem spre Horezu, mai ales că scurtătura prin Pietrari era reabilitată. Dar nu, ne întorcem să luăm țigări. Și cineva ne spune că se poate mânca la Oltenia. Da, zic, e al sindicatelor, ăștia au mereu turiști subvenționați. Mergem așadar la Oltenia, urcăm treptele, trecem de pensionari și întrebăm la recepție de masă. Se uită la noi fata de acolo și spune că masa pentru cei cazați s-a servit și că nu au circuit deschis. Deja se făcuse ora 16.30. O luăm spre hotelul indicat la telefon și slavă cerului acolo chiar era mâncare. Nu o să-i dăm numele pentru reclamă dar este singura locație unde deși nu eram decât 5 oameni s-a putut mânca, evident nu un meniu variat dar era mâncare.

Asta este povestea marketingului din turism – iarnă, sezon, o stațiunea cunoscută pentru aer era pustie, pentru că proprietarii de pensiuni și hoteluri nu au înțeles nici până azi ce înseamnă reclama, promovarea. Da, nimeni nu o să vină în această locație dacă nu se va face o promovare. Pentru că e clar că acolo unde nu se mânâncă, nu sunt nici turiști, pentru că nimeni azi, în Europa informației, nu vine pe "neve". Nu are timp să orbecăie aproape 2 ore printr-o stațiune ca să găsească un piept de pui cu cartofi prăjiți. Cât sunt pierderile hotelurilor? Trăiesc doar cele cu pensionari dar la cotă de avarie…

VLAD SOARE

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
Redactia

Telefoane:
+40 250 735 511
+40 350 806 801
Email:
voceavalcii@yahoo.com
redactia@voceavalcii.ro

valoris
Pensiunea Iulia site
Pensiunea Bradul site
uzina mecanica
 
annabella