OPINIA MEA: A dispărut un mare prieten al Râmnicului

18 Mar 2013

zamfirescu1Fără să fi avut vreo legătură până în 1998 cu Râmnicul, Alexandru Nancu, sculptorul, arhitectul, profesorul doctor asociat  la Institutul de arhitectură “Ion Mincu” şi preşedintele vestitei fundaţii Habitat şi Artă în România, a făcut o adevărată pasiune pentru ţinutul nostru. Şi vă rog să mă credeţi, modul cum şi-a manifestat această pasiune îl situează în primii 10-15 mari prieteni ai Râmnicului. Dacă aveţi răbdare să citiţi cele ce urmează o să-mi daţi dreptate. La începutul mandatului meu de primar al municipiului, mulţi dintre râmnicenii cu deschidere culturală făceau observaţia că Râmnicul, cu toate pretenţiile lui, este un oraş fără statui, fără monumente. Mânat de gândul că trebuie făcut ceva, deşi cu fondurile municipale eram la pământ (în preţuri comparabile  aveam de 10 ori mai puţini bani decât are primăria azi), m-am interesat în stânga şi-n dreapta şi am aflat că există o fundaţie H.A.R. compusă din artişti plastici de renume care iniţiază tabere de vară în diferite localităţi şi, cu ajutorul primăriilor locale,  execută  lucrări monumentale pe care le donează mai apoi oraşului respectiv. Atât mi-a trebuit fiindcă am vânzolit tot Bucureştiul până i-am găsit. Aşa l-am cunoscut pe Alexandru Nancu, sufletul şi liderul de necontestat al acestei fundaţii, un om de o rară calitate.  Ţinând seama de resursele financiare modeste ale Primăriei am pus împreună la cale un interesant proiect pentru Râmnic şi în scurtă vreme Sandu Nancu, prietenul meu şi al Râmnicului, a reuşit să obţină o finanţare europeană.

Având ajutorul Directorului general al Oltchim, Constantin Roibu, care a oferit cazare (la Fedeleşoiu) şi materie primă (deşeuri metalice) pentru sculptori şi cu suportul logistic al Primăriei, fără să cheltuim bani publici, am reuşit să amplasăm în Râmnic 10 lucrări monumentale de factură postmodernă transformând astfel nişte zone uitate de Dumnezeu, adică murdare, pline de gunoi şi neîngrijite în oaze de linişte şi odihnă. Trebuie să recunosc şi faptul că au existat râmniceni care, obişnuiţi cu statui călare sau mame eroine alăptându-şi copii, nu au fost de acord cu această deosebită realizare. În acelaşi timp e bine de ştiut că U.N.E.S.C.O. şi U.A.P. au premiat proiectul considerându-l o iniţiativă demnă de toată lauda (vezi şi lucrările monumentale executate în mai toate pieţele Berlinului modernizat care, deşi de aceeaşi factură, sunt unanim apreciate). Cu toate acestea edilii care s-au succedat la conducerea oraşului au lăsat sculpturile în paragină, ba chiar pe unele din ele le-au tăiat şi aruncat, deşi ele sunt înregistrate ca patrimoniu artistic naţional. Peste puţin timp, când Dumnezeu a ales Râmnicul drept centru al ultimei eclipse solare totale a secolului XX, Alexandru Nancu şi soţia sa, cunoscutul critic de artă Luiza Barcan, au participat alături de Primărie şi de filiala locală a UAP la organizarea unei expoziţii “Arta în drum spre muzeu” care a făcut furori (marele regizor Alexander Hausvater spunea că n-a mai văzut aşa ceva). Nu în ultimul rând ci dimpotrivă, datorăm acestui mare prieten al Râmnicului  îmbogăţirea Muzeului satului vâlcean cu două biserici din lemn considerate printre cele mai vechi şi  frumoase edificii de cult din România (cu o inscripţie în limba română anterioară scrisorii lui Neacşu din Braşov, fiind cel mai vechi document scris în limba română!). Tot la Muzeul satului a organizat tabere de sculptură, simpozioane despre “Tradiţie şi modernitate” cu participare internaţională, concerte în aer liber, lansări de cărţi şi încă multe, multe altele pe care spaţiul limitat nu-mi mai permite să le detaliez. Şi iată că în plină vigoare şi forţă creatoare Alexandru Nancu ne-a părăsit brusc lăsând un gol imens în sufletul celor care ştiu ce a însemnat el pentru Râmnic.

Îmi e greu să scriu aceste rânduri însă când am văzut filmuleţul pe care ni l-a prezentat ieri Luiza Barcan la Muzeul Satului mi-am spus că nu e totul pierdut. În scurtele sale interviuri filmate, cel ce a fost Alexandru Nancu cu o premoniţie extraordinară, ne-a sugerat şi ce ar mai trebui rezolvat. Toţi cei care pot pune umărul la proiectele neterminate de A.N. cred că sunt obligaţi să o facă fiindcă Râmnicul va avea şi mai mult de câştigat. Continuarea eforturilor pentru ca fresca de o valoare fără egal descoperită de el la bisericuţa de lemn din sec. XIX să fie reconstituită precum şi transformarea  locuinţei tradiţionale din lemn, gândită şi executată de el la Muzeul Satului vâlcean, într-un atelier-tabără de sculptură pentru artiştii tineri de oriunde, ale căror realizări să îmbogăţească patrimoniul nostru muzeal, au devenit obligaţii testamentare pentru instituţiile culturale vâlcene. Am încredere că Primarul Râmnicului, prezent ieri la întâlnirea de la Muzeu, se va implica. Până acum nu s-a gândit nimeni să recompenseze măcar onorific un mare prieten al Râmnicului, poate şi pentru faptul că n-a cerut niciodată nimic pentru el. După moarte, se va găsi oare cineva?

Odihneşte-te în pace, Sandule!  Meriţi din plin fiindcă te-ai străduit mult pentru repunerea în adevărata lor valoare a Caselor Domnului! Iar cei care te-au apreciat sau iubit nu vor permite să fii uitat!

• Sorin Zamfirescu

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
Redactia

Telefoane:
+40 250 735 511
+40 350 806 801
Email:
voceavalcii@yahoo.com
redactia@voceavalcii.ro

Editorial

13
Feb2020
Distrugerea României

Distrugerea României

Written byRomeo POPESCU

Cei care conduc destinele românești după 1989 pot fi  considerați trădători de țară. După asasinarea Ceaușeștilor, România a intrat în stare de ocupație nedeclarată și plătește tribut. Cum altfel explicați distrugerea sistematică a economiei, din ordinul și cu supervizarea celor...

Opinii

11
Iun2020
Alianța care poate arunca în aer scena politică din Vâlcea

Alianța care poate arunca în aer scena politică din Vâlcea

Written byMagda POPESCU

Țineți minte cinci cuvinte: Buican vrea să fie președinte! Cine subestimează capacitatea politică a lui Cristian Buican face o greșeală imensă. Omul este un adevărat animal politic care știe ce vrea, dar și mai mult, știe și cum poate obține...