Deces cu circ previzibil - Sergiu Nicolaescu a plecat dintre noi

07 Ian 2013

Imediat ce am aflat de moartea lui Sergiu Nicolaescu, am prevăzut apariţia unui circ mediatic intens care va dura câteva zile. Cunoscând absenţa subiectelor din această perioadă precum şi saturarea publicului cu subiecte politice nu era greu de ghicit că televiziunile centrale vor acorda spaţii ample acestui deces. La urma urmei a fost un deces al unei persoane de 82 de ani, vârstă la care puţini români au speranţa că vor ajunge. Cum ştiam că populaţia României îmbrăţişează sloganul „despre morţi numai de bine”, prevedeam laudele excesive aduse carierei lui Sergiu Nicolaescu, filmelor sale de excepţie şi activităţii sale politice. Ştiam că fel de fel de comentatori tv nedocumentaţi vor vorbi despre opera marelui regizor folosind imagini din filmele sale pentru a ilustra emisiuni omagiale. Ştiam că se va găsi vreun prost care să-l aducă în prim plan pe primul criminal al ţării iar tinicheaua comunistă îl va lăuda pe Nicolaescu. Nu fără motiv că doar fostul senator a făcut tot posibilul să îngroape adevărurile incomode despre Revoluţia din decembrie 1989 şi a fost un soldat credincios al familiei FSN –PDSR- PSD. Ştiam că presa va trece uşor peste nedreptatea pe care i-a făcut-o Nicolaescu lui Nicu Covaci a cărui muzică i-a folosit-o în filme fără să-l menţioneze şi fără să-i plătească drepturile de autor. Ştiam că niciun ştirist nu va spune că marele regizor a trăit boiereşte o viaţă întreagă cu bani de la stat. Că a făcut filme grandioase pentru că a avut la dispoziţie fonduri nelimitate. Că s-a cramponat de funcţia de senator pe care a deţinut-o două decenii. Că a trăit cu femei mult mai tinere pentru că şi-a permis financiar (pe banii poporului) să întreţină aceste femei. Ştiam că nimeni nu va spune că Sergiu Nicolaescu nu a făcut niciun efort pentru a sprijinii regizorii tineri, pentru a promova o legislaţie în care cinematografia să fie sprijinită de stat. Că nu a făcut nimic pentru a salva cinematografele din România ce au fost transformate în filarmonici, teatre, cârciumi, săli de jocuri etc. Ştiam că nimeni nu va spune că acest om s-a cramponat de putere deşi putea să se pensioneze pe o pensie de invidiat. Ştiam că se vor găsi câteva personaje care au profitat din plin de statutul de revoluţionar care să vină şi să spună cât de mult a iubit Nicolaescu acest popor, această ţară şi cât de mult a riscat el la Revoluţie. O fi riscat. Cine nu riscă nu câştigă. El a riscat şi a câştigat. Nu puteam bănui însă exagerări jurnalistice de genul: „România suferă pentru această pierdere !”. Nu puteam bănui că o femeie în vârstă, acuzată de colaborare cu Securitatea, va fi plimbată pe la televiziuni ca să îşi dea cu părerea. Nu puteam bănui că un Vadim Tudor va avea tupeul să iasă pe posturi, să critice familia mortului şi să susţină că Sergiu Nicolaescu este un bun al poporului şi trebuie înmormântat aşa cum vrea poporul, adică cu alai de popi, cu circ, cu pomană, cu lălăială, cu un cortegiu funerar în care politicienii să joace fel de fel de roluri. Dorinţa familiei de a-i incinera cadavrul, practică perfect legală în România, a fost disecată pe televiziuni de fel de fel de personaje din menajeria politică. Au fost aduşi preoţi pe ecrane care au spus că incinerarea este un păcat, că este o practică apropiată sinuciderii, că nu este creştină. Pe naiba. Mii de creştini ( catolici, ortodocşi, romano catolici, greco catolici, baptişti, evanghelişti, protestanţi etc.) aleg să fie incineraţi. E chiar o practică benefică societăţii deoarece cimitirele ocupă teritorii imense ( de aceea în China nu se îngroapă morţii) şi în ele se „ îngroapă” mii de tone de materii prime necesare unor construcţii civile (fier, ciment, lemn, marmură , beton etc.). Normal că Biserica noastră nu poate fi de acord. Incinerarea este nebenefică financiar armatei de preoţi. Îngroparea înseamnă slujbe regulate la locul de veci, slujbe de parastas, de pomenire, slujbe la deshumare şi înhumare. Pe lângă fiecare cimitir există o biserică. Care produce bani buni de pe urma celor care vin la morminte. Incinerarea trebuia condamnată rapid pe televiziuni iar popilor ortodocşi le-au dat o mână de ajutor indivizi care nu înţeleg că este imoral să te amesteci în chestiuni ale unei familii îndoliate. Drept este că şi comentatorii posturilor de televiziune au pus paie pe focul acestui circ mediatic de câte ori au putut. Şi lor le-ar fi convenit o înmormântare cu un imens cortegiu, cu mulţi preoţi, cu câteva ore bune de transmisie asigurate şi cu un rating pe măsură. Căci ce mama naibii poate să-l atragă pe prostovanul român mai mult decât moartea unei aşa zise personalităţi. Prostovanul român nici măcar nu ştie că filmele dinainte de 1990 ale lui Nicolaescu au fost filme poliţiste comuniste şi câteva istorice care au prezentat istoria cenzurată. Personal l-aş fi admirat pe Nicolaescu dacă ar fi regizat un film cu adevărul despre Revoluţie. Dacă l-ar fi prezentat pe Ion Ilici Iliescu aşa cum a fost el. Un oportunist care a dirijat o lovitură de stat şi un preşedinte ticălos care a asmuţit masele de mineri împotriva intelectualilor. Nu a făcut-o. Şi nu o va face nici un regizor actual. Cenzura de acum e la fel de eficientă ca acea de dinainte. Poate chiar mai eficientă. Circul e bun. Mai ales când nu costă clasa politică. Cu pâinea e mai greu. Se scumpeşte pe zi ce trece…      

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
Redactia

Telefoane:
+40 250 735 511
+40 350 806 801
Email:
voceavalcii@yahoo.com
redactia@voceavalcii.ro

Editorial

13
Feb2020
Distrugerea României

Distrugerea României

Written byRomeo POPESCU

Cei care conduc destinele românești după 1989 pot fi  considerați trădători de țară. După asasinarea Ceaușeștilor, România a intrat în stare de ocupație nedeclarată și plătește tribut. Cum altfel explicați distrugerea sistematică a economiei, din ordinul și cu supervizarea celor...

Opinii

11
Iun2020
Alianța care poate arunca în aer scena politică din Vâlcea

Alianța care poate arunca în aer scena politică din Vâlcea

Written byMagda POPESCU

Țineți minte cinci cuvinte: Buican vrea să fie președinte! Cine subestimează capacitatea politică a lui Cristian Buican face o greșeală imensă. Omul este un adevărat animal politic care știe ce vrea, dar și mai mult, știe și cum poate obține...