Regimentele „civile“ ale lui Vîntu atacă la comandă Justiţia

25 Oct 2010

Are Vîntu o expresie antologică, de specialist, cu privire la o categorie de „labagii“ care „sug p...a prin batistă“. Zilele trecute am aflat că Alistar şi anturajul său nu fac parte cu certitudine din această categorie blamabilă, dispreţuită şi de Vîntu. Alistar şi ai săi nu o sug prin batistă, ci o iau în gură de-dreptul, straight, cu onestitatea valorilor asumate.Păcuraru a povestit, în detaliu, un episod din aceste întâlniri, în care acesta l-a transportat cu maşina sa pe directorul de atunci al Serviciului Român de Informaţii, Radu Timofte, de la sediul SRI la o locuinţă conspirativă a Serviciului, aflată în afara Bucureştiului, unde-i aştepta chiar Sorin Ovidiu Vîntu personal. Păcuraru s-a dus la biroul său aflat pe strada Sevastopol, în apropierea Palatului Victoria, unde a fotocopiat toate documentele aflate în geanta lui Timofte. Ulterior, cei doi s-au dus la întâlnirea cu Vîntu, la casa conspirativă a SRI, unde s-au fotocopiat din nou documentele lui Timofte, la insistenţele lui SOV, care-i cerea şefului SRI să-l ardă pe Traian Băsescu. O parte din documentele fotocopiate au fost predate de SOV lui Tăriceanu, pentru a echilibra raportul de forţe dintre Palate în favoarea Coaliţiei VVP (Vîntu-Voiculescu-Patriciu). Pe lângă găşculiţa veselă a lui Alistar, Toma, Pârvulescu s-au tushat pe aceeaşi temă şi deontologii ARJ, un soi de limbricuţ al CRP. ARJ „cere procurorului general să explice public procedura legală care stă la baza realizării înregistrărilor în cazurile penale, criteriile de selecţie cu care operează procurorii în administrarea înregistrărilor telefonice şi includerea acestora ca probe şi dovezi în dosarele penale. Constatăm că discuţii exclusiv profesionale (cazul dialogului Petrişor Obae - Sorin Ovidiu Vîntu) între jurnalişti şi sursele lor au devenit probe în dosar afectând confidenţialitatea sursei şi felul în care presa îşi face meseria. Atragem atenţia asupra faptului că, în calitate de jurnalişti, vom urmări cu mare atenţie desfăşurarea ulterioară a «cazului SOV» în speranţa că vom afla care este relevanţa acestor probe în dosar“. Între jurnaliştii urmăritori şi plini de atenţie distributivă încordată ai cazului SOV din Colegiul Director al AJR se află Cristian Tudor Popescu şi Cătălin Tolontan. Acelaşi CTP dat în vileag de Cristian Sima, fost vicepreşedinte al BVB, că şi-a făcut publicaţie pe banu’ stăpånului via Dinescu, se răţoieşte, din consiliul director al ARJ, la Parchet. Maidanezi ai societăţii civile, ţinuţi în lesă, la picior, de către stăpånul care le-a mai aruncat cåte-un os, cåte-un pachet de euroi, latră acum la lună. Tolontan este tolomacul care a ieşit public acum cåteva luni să explice el pe surse mega-califragilistice că Vîntu acţionează în Moldova, cu a sa PublikaTv, pus de americani cică. Ceva mai idiot şi mai penibil nici că se putea, dar jena le lipseşte unor astfel de păduchi rusofili. Tolontan afirmă practic nici mai mult, nici mai puţin decåt că SUA ar dori aducerea la putere a comuniştilor şi rusofonilor, deoarece s-a dovedit între timp că „afacerea“ lui Vîntu în Moldova era intervenţia politică în beneficiul rusesc, scoasă la iveală de mişculaţiile reprezentantului special al lui „Sorinache“ - Cozmin Guşă, devenit consilier oficial al lui Plahotnicov, partenerul de afaceri al lui Oleg Voronin, un mogul local de presă foarte asemănător lui Vîntu, a cărui reţea de influenţă tipic kaghebistă din sistemul politic a fost scoasă la iveală recent de presa basarabeană. Despre CTP, copro-aisbergul presei româneşti, „Curentul“ a mai dovedit în această vară, într-o anchetă singulară în presa scrisă, că este o slugă pupincuristă a puşcăriabilului eolian pe suma de două miliarde de arginţi, plătită din casieria iRealităţii. După ce a făcut sluj la Vîntu (cu batista brodată), salivånd mai ceva ca şi cåinii lui Pavlov, Popescu şi-a reconfirmat funcţia de presă, dovedind consecvenţa şi persistenţa în mizerie şi minciună - marcă înregistrată a înaltei şcoli de jurnalism care poartă efigia cetepistă. ONG-urile „justiţiare“ nu cunosc procedurile legale ale dosarelor penale Nivelul ipocriziei schizoide a acestuia nu a fost depăşit de nimeni în presa romånească. Pe de o parte, Popescu afirmă, pentru a-şi construi o brumă de credibilitate, că „ceea ce vedem în trustul lui Sorin Ovidiu Vîntu este imaginea unui despot primitiv de presă, care dă ordine, folosindu-şi postul de televiziune ca pe o sculă“, dar pe de altă parte, sculă pe basculă CTP, după ce îşi pune batista lui Vîntu la gură, acţionează instituţional, din aeropagul oengist al ARJ, tot în beneficiul celui cărui i-a lins måna sau mai ştiu eu ce altă parte a corpului pe care acesta şi-o ţinea în månă, la buda de la Realitatea. Nu „stenogramele atacă grav credibilitatea unor jurnalişti şi a unor instituţii media“, ci comportamentul lui SOV ca patron mass-media şi al jurnaliştilor implicaţi direct şi ale căror manevre au fost dezvăluite publicului de aceste stenograme. Aceste „onorabile“ ONG-uri apropiate coaliţiei PNL-PSD-PC nu numai că nu văd copacii din cauza pădurii, dar chiar omit cu bună ştiinţă adevărul deoarece este greu de crezut că niciunul dintre semnatari nu cunoaşte legea actuală în Romånia care prevede două lucruri: 1) că odată ce un dosar a intrat pe rol, tot ce e pus la dosar e public, exceptånd cazuri excepţionale de siguranţă naţională; 2) că dacă într-un caz (penal) se fac interceptări, procurorul e obligat să ataşeze la dosar toate interceptările. Punctul 1 are legătură cu accesul presei şi al ONG-urilor la dosare, iar punctul 2 are legătură cu faptul că dacă un procuror „vrea să te lege“ va băga doar paragrafele din interceptări care îi convin lui. Aşa că legiuitorul a spus că: 1) odată ce un dosar penal a ajuns public, tot publicul are acces la acel dosar; 2) ca să se evite cazurile în care procurorul poate să aleagă numai pasajele din interceptări/ascultări care îi plac lui, la dosar trebuie pus tot ce s-a interceptat. După ce se obţine de la judecător aprobarea pentru interceptare telefonică a unui urmărit, acestuia i se înregistrează TOATE convorbirile telefonice. TOATE!!! Nimeni nu ştie care convorbire îl incriminează. Cånd se trimite dosarul în justiţie procurorul este obligat să trimită TOATE convorbirile telefonice, nu doar cele pe care consideră procurorul că-l incriminează. Deoarece există posibilitatea ca anumite înregistrări să-l absolve de vină, iar procurorul să le ascundă. Deci nu există relevanţă şi nici nu trebuie să fie relevante pentru proces toate convorbirile înregistrate. Relevant este că toate trebuie puse la dosar, iar după ce dosarul este trimis în instanţă, toate convorbirile interceptate devin publice şi oricine poate cere să le vadă, aşa cum au făcut anumite ziare din Romånia. Toate convorbirile telefonice ale infractorului în cauză sunt interceptate şi depuse la dosar. Relevanţa lor este apreciată sau nu de către judecătorul care va judeca cauza. Parchetul nu este dator să explice unora ca Alistar, CTP, Toma, indivizi strecuraţi în presă şi societatea civilă din mediul cu epoleţi şi care au destule muşte care båzåie în jurul căciulii, criteriile de selecţie privind interceptarea convorbirilor telefonice. Stenogramele sunt la dosar pentru că prin ele sunt perfect prezentate modalităţile de instrumentare pe care Vîntu le foloseşte ca să influenţeze justiţia. Procurorii au încercat să demonstreze astfel că lăsat în libertate Vîntu poate influenţa martori şi poate folosi „butoanele“ sale, cum zice chiar el, pentru a „rezolva“ orice fel de problemă care i-ar încurca cumva planurile malefice. Harta reţelei mafiote a lui Vîntu acoperă întregul spectru de influenţă politică, societate civilă, media şi sindical Înţelepciunea rabinică spune că „tot ceea ce trebuie ca răul să triumfe este ca oamenii buni să nu facă nimic“, iar răul s-a tot întins, ca o plagă în tot sistemul politic, în media, în sindicate, în societatea civilă. Aceste convorbiri dezvăluie, pentru publicul larg, ceea ce majoritatea oamenilor cåt de cåt informaţi, rabini sau nu, ştiu deja de multă vreme - respectiv faptul că Vîntu şi acoliţii săi (soldaţii mei, cum zice el) au reuşit crearea unui sistem mafiot care influenţează politica şi economia ţării. Organizaţiile societăţii în civil nu s-a sesizat cu privire la campaniile de presă anti-Băsescu, ale Realităţii şi Antenelor, care datează de peste 3 ani, asociaţiile de ziarişti au rămas insensibile la instrumentalizarea politică a presei de către un patron diabolic. Oricum, SOV nu e decåt o parte a aisbergului. Reţeaua malefică din jurul acestuia începe să iasă încet-încet la iveală. Cazurile Voicu&Costiniu şi SOV sunt printre primele care dezvăluie marea cumetrie şi mafiotismul clasei politice, încårligată cu presa. ONG-urile respective se fac că nu văd şi partea de fond a problemei, respectiv că publicarea acestor stenograme face parte din nevoia de asanare a mocirlei în care ne-a băgat Iliescu cu gaşca lui acum 20 de ani. Gaşca evidenţiată limpede de harta relaţională a lui Vîntu anexată de procurori la dosarul de interceptări ce include senatorii Crin Antonescu, Mircea Geoană, Titus Corlăţean, Dan Ioan Popescu, Miron Mitrea, Verestoy Attila, Olguţa Vasilescu, Teodor Meleşcanu, deputaţii Ludovic Orban, Adrian Năstase, Iulian Iancu, Relu Fenechiu, Culiţă Tăråţă şi, de asemenea, primarul sectorului 5 Bucureşti - Marian Vanghelie, Liviu Luca, Cozmin Guşă şi Ioan Chelaru. Evident, „harta relaţională“ - mai exact caracatiţa lui Vîntu, este mult mai mare, mai sunt de menţionat sute de generali şi colonei corupţi, alături de „labagii“ de oengişti, bloggeri etc, plus sindicalişti pe post de reprezentanţi ai drepturilor ziariştilor, adică ai celor care beneficiau din partea lui Vîntu de privilegiul suptului fără batistă, „protejaţi“ de latexul găurit marca MediaSind al naşului şi cumătrului lui Luca, la råndul său încuscrit cu cadre SRI corupte şi urmărite penal, aparţinători ai aceleiaşi reţele sereiste create pe vreme lui Măgureanu şi continuate de Timofte care i-a gestionat businessul lui Vîntu. Toţi aceştia sunt foarte preocupaţi de aşa-zisa încălcare a perimetrului de intimitate individuală a lui Vîntu şi presupusa „afectare a principiului libertăţilor constituţionale“, dar nu sunt deloc frisonaţi de atentatul asupra poporului romån (prostimea, cum zice Vîntu) de către pungaşii ce se dau oi, dar sunt de fapt lupi. Dezbaterea specioasă că au fost ilegale sau nu dezvăluirile este o problemă, dar mult mai grav este conţinutul lor. Miza diversionistă a „civililor“ este de a induce opiniei publice ideea că relevanţa stenogramelor nu este atåt de importantă, iar vinovaţi nu sunt cei ca Vîntu şi comilitonii săi corupţi din media şi clasa politică, cei care prin asociere sunt la fel de vinovaţi de fărădelegile lui SOV, ci cei care îi dau în vileag public, presa nealiniată, care nu a pus botul la hidrant. Fenomenul descris de către aşa-zisele stenograme - de fapt corect spus ar fi transcrieri de convorbiri telefonice interceptate - are o mare implicaţie asupra siguranţei naţionale, deoarece ceea ce face SOV cu acoliţii săi, Voiculescu cu Antenele sale, politicienii şi liderii sindicalişti corupţi, toţi acţionånd la unison, ca de la aceeaşi comandă, este de fapt o încercare de dislocare a sistemului democraţiei şi aşa firav al acestei ţări. Campaniile de presă manipulative în folosul unor politicieni impuşi de către magnaţi corupţi spre a fi implantaţi în funcţiile cele mai de sus în stat reprezintă un pericol evident pentru siguranţa statului de drept, iar organizaţiile societăţii civile, în loc să se sesizeze pe tema violării spaţiului privat al lui SOV, ar trebui să condamne vehement practica trusturilor de presă asociate care în mod efectiv violează zi de zi „prostimea“ şi periclitează siguranţa naţională şi binele public în Romånia. Falşii „luptători“ ai drepturilor omului şi-au pus o ipocrită şi schimonosită mască a democraţiei ca să perpetueze mizeria morală a unui infractor de teapa lui Vîntu, care participă în formă continuată la ce ştie el mai bine să facă, pånă recent, cånd şi-a luat-o şi el în sfårşit cu hidrantul, ca şi păpuşica sa, excursionistul la Moscova, cel de care îi era pånă şi lui SOV scårbă de cåt e de prost. Numai gåndindu-ne ce ar fi fost astăzi, cu Geoană preşedinte, cu Voicu ministru de Interne, cu Vanghelie preşedinte PSD şi viitor candidat la preşedinţia ţării, cu Vîntu la Finanţe, se sparie gåndul. Noroc că-n ţara asta tristă, dar plină de umor, inclusiv mogulii lu’ peshte ajung în cele din urmă să dea fie de hidrant, fie de batista de mătase. Gaşca lui Alistar a deschis gura larg pentru a blama... Parchetul că a dat publicităţii stenogramele convorbirilor lui Vîntu. Mai mult, respectivii, reuniţi sub un logo pompos - Alianţa pentru Statul de Drept - s-au adresat Comisarului pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei, căruia i-au cerut intempestiv „să ia în analiză acest studiu de caz şi să emită un punct de vedere din perspectiva convenţiilor Consiliului, referitor la cenzura presei, proiectul Strategiei naţionale de securitate şi cu privire la funcţionarea instituţiilor judiciare din Romånia“. Prostănacul de Geoană, după ce a pierdut alegerile, s-a plâns Comisiei de la Veneţia, dar a uitat să ne spună ce răspuns a primit. Tiripliciul prostănacului, Alistar, cercetat pentru fals în declaraţii şi instigare la fraudă, alături de comilitonii săi „civili“ ce pozează în corifei ai dreptăţii au uitat să scrie şi la Comisia de la Veneţia! Până una, alta Alianţa pentru Statul de Drept susţine că „dezvăluirea de către Parchet în media a discuţiilor telefonice purtate de persoane particulare, fără legătură cu fapta penală, constituie o ilegalitate, aducând atingere dreptului la viaţă privată, precum şi a dreptului la imagine a persoanei“. O gravă eroare reiese exact din acest al doilea paragraf al comunicatului Alianţei Toma-Alistar, unde se prezumă că informaţiile din stenograme au ajuns în spaţiul public pentru că, citez: „Dezvăluirii de către Parchet către media“... Deşi se ştie prea bine că la înregistrări, probe, dovezi, are toată lumea acces DUPĂ arhivarea dosarului, la trimiterea în instanţă. Ignorându-se orice fel de principiu asigurător dubitativ care ar fi trebuit să ducă la o formulare de tipul „posibila scurgere...“ etc., gaşca lui Toma operează cu certitudini, manieră impardonabilă pentru oameni care se pretind integri sau cu o minimă, măcar, alfabetizare juridică. Imperturbabili, „integrii“ lui Alistar&comp. continuă cu aberaţiile. „Publicarea stenogramelor pune în evidenţă intervenţia inacceptabilă a unor patroni de media în activitatea jurnalistică afectând libertatea de expresie şi dreptul publicului la informare corectă, ambele garantate de Constituţie“, se arată în comunicat, unde se subliniază că „nu se folosesc drept pretext dosare penale în lucru ori la instanţă pentru ca, prin intermediul lor, să poata fi lovite, pe criterii de moralitate, şi alte persoane“. Semnatarii sunt Mircea Toma cu a sa Agenţie de Monitorizare a Presei, Cristian Pârvulescu cu Asociaţia Pro Democraţia, Georgiana Iorgulescu, Centrul de Resurse Juridice şi, în sfârşit, Victor Alistar cu a sa aşa-zisă Transparency International Romania (în realitate asociaţia poartă alt nume). Corul sclavilor este mai mare. În ultimele zile s-au mai produs pe aceeaşi temă şi Centrul pentru Jurnalism Independent, care susţine că: „Obligaţia informării corecte a publicului apare şi în Legea Audiovizualului din România, art. 3 (2): Toţi furnizorii de servicii media audiovizuale au obligaţia să asigure informarea obiectivă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor şi evenimentelor şi să favorizeze libera formare a opiniilor. I se poate reproşa dlui Vântu nesocotirea acestei prevederi legale, dar trebuie demonstrat fără putinţă de tăgadă că ordinele sale s-au materializat în prezentări incorecte ale faptelor şi evenimentelor“. Ioana Avădanei, şefa acestui Centru independent de bunul-simţ, este cea care pe blogul ei de pe Hotnews îi făcea reclamă, în 2007, Fundaţiei Vîntu, care cică presta servicii umanitare pentru familii de jurnalişti. Fără putinţă de tăgadă, e clar că n-are nicio treabă nici cu presa, nici cu corecta informare „independentă“. ONG-urile astea sunt de fapt forme maligne, parazitare, de căpuşare a societăţii civile, au devenit trompete ale păpuşarilor din culise şi nu mai au nicio credibilitate, organizaţiile menţionate acţionând de fapt tot în numele unor centre de putere, ceea ce reiese foarte clar şi din pasajul din stenograme ce prinde discuţia dintre Sorin Ovidiu Vîntu şi directorul Realitatea TV, Cătălin Popa, purtată în 29 octombrie 2009, în campania electorală pentru alegerea preşedintelui. ONG-urile cu pricina susţineau că Băsescu „prefraudează Referendumul“, altă tâmpenie juridică fără nicio substanţă, dar cu rol propagandistic, executată la comanda lui SOV. „Popa Cătălin: Am făcut un carton şi am spus că aceleaşi ONG-uri, în 2004 l-au susţinut pe candidatul Traian Băsescu. S.O. Vîntu: Foarte bine, futu-i în gură să-i fut. Deci s-au isterizat ăia. Popa Cătălin: Mamă, sunt cu nervii pe pereţi. S.O. Vîntu: Excepţional, excepţional. Popa Cătălin: Adevărul e că e fără precedent, că toată societatea civilă, că astea sunt cele mai importante voci în momentul de faţă şi cele mai importante ONG-uri din România, şi nu au mai văzut în mandatul lui Băsescu niciodată aşa ceva. S.O. Vîntu: Da. De data asta... multă prostime, dat fiind faptul că poporul ăsta s-a tâmpit de-a dreptul, prostimea asta încă ţine cu imbecilul şi trebuie să-i degajăm prostimea. Popa Cătălin: Da. S.O. Våntu: I-o degajăm, futu-l în gură să-l fut. Hai, te pup! Pa.“ Combinaţia pusă la cale de Vîntu, „degajarea prostimii“ cu ajutorul menţionatelor ONG-uri, era de fapt o fraudă morală de cea mai joasă speţă, încercarea de a le răpi dreptul la vot, singurul lor drept, de altfel, românilor, „cetăţenii imbecili“, „prostimea“, cum îi numeşte cu dispreţ Vîntu în convorbirile sale. Echipa de zgomote eoliană ţipa despre prefraudare, fraudă morală, atac subliminal etc. etc. pentru a zăpăci oamenii, iar la Antene şi Realitatea era prezent zi de zi Pârvulescu, a cărui nevastă era director la cabinetul lui Tăriceanu, Pârvulescu însuşi fiind printre cei responsabili direct de aberaţia numită uninominal proporţional, sistem inexistent în Europa, dar impus numai pentru a favoriza PNL, dovedindu-se deja repartizarea total injustă a mandatelor parlamentare unor neica nimeni, inclusiv Tăriceanu, dintre cei aflaţi pe locurile secunde. Scopul ONG-urilor lui Vîntu era de fapt să propage confuzie în scop electoral, descurajând oamenii să meargă la vot, în loc să-i îndemne să-şi manifeste voinţa. La frontul deschis de Vîntu s-a adăugat atunci şi Alianţa Civică a renumitei cântăreţe de pahar a lui Gogu Rădulescu, Ana Blandiana, care s-a alăturat celor patru ONG-uri. Tot aceste patru ONG-uri s-au mai remarcat prin abjecţie şi cu altă ocazie, cerând convocarea de urgenţă a Consiliului Naţional de Integritate, forul care supraveghează activitatea ANI, pentru a se pune în discuţie demiterea lui Cătălin Macovei, după dezvăluirile din „Curentul“ privind discuţiile sale cu cei doi şantajişti de presă, Chirieac şi Roşca Stănescu. Aşadar, pedepsirea celui care era ţinta şantajului, nu a şantajiştilor. Celor doi şantajişti li s-au asociat alte două jagardele, Codru Vrabie şi Alistar, care încearcă acum să intre atât în CNI, cât şi în CSM, cică din partea „societăţii civile“, de fapt prin manevrele şefului Comisiei juridice a Senatului, pesedistul Toni Greblă, naşul mafiei ţigăneşti din Tg.-Jiu, pus de jovialul Ilici la butoanele „networkului“ cu minerii din Valea Jiului, şi bănuit de relaţii - tot joviale - cu vechea Secu’.          Intrinseca legătură dintre cei ca Alistar, Vrabie, Toma, Pârvulescu cu interesele PSD este de notorietate, stenograme precum cele apărute acum în presă nu fac decât să confirme imaginea generală. Ca şi în contextele amintite mai sus, şi acum, apariţia comunicatelor aripii „civile“ a PSD-PNL are conotaţia unei josnice fraude morale. Întâmplător sau nu, aceste grupări au ieşit la atac consecutiv ieşirii la rampă a lui Călin Popescu Tăriceanu, care a organizat chiar o conferinţă de presă joia trecută pentru a înfiera în stil leninist apariţia în presă a stenogramelor din dosarul Vîntu. „Ce se întâmplă în România cu această justiţie, ce se întâmplă cu drepturile şi libertăţile cetăţeneşti? Ce legătură au discuţiile jurnaliştilor, despre Vîntu ca patron de presă, cu cauza dosarului Vîntu-FNI?“, clama ipocrit liderul liberal, care a pretins totodată că el personal n-are nicio treabă personală cu Vîntu. Fostul manechin de modă cu cap mic, umeri înguşti şi şolduri late şi-a păstrat profesia de bază, devenind manechin politic, o păpuşică gata să ia hidrantul în gură, prin batistă ori ba, la comandă. Tăriceanu, beneficiarul dosarelor secrete şterpelite de Vîntu via Timofte Reamintim legătura omblilicalăă dintre Vîntu şi Tăriceanu, scoasă la iveală tot de „Curentul“, care a publicat înregistrarea audio a unei convorbiri a lui Maricel Păcuraru, care se lăuda cum a copiat un dosar strict secret din valiza specială cu cifru unic a lui Radu Timofte, şeful SRI, la ordinul lui Vîntu, pentru ca apoi documentele să fie predate lui Tăriceanu personal, căruia i se oferea muniţie pentru că începuse războiul cu Cotroceniul, la îndemnul lui Patriciu, partenerul de „business“ (vezi afacerea preluării Rompetrol) al lui Vîntu. În proba audio prezentată inclusiv Parchetului, în 2006, de către „Curentul“, fără niciun fel de consecinţe, deşi faptele erau extrem de grave şi vizau un atentat la siguranţa naţională, Maricel Păcuraru confirmă faptul că Radu Timofte, fostul şef al SRI, era un vizitator frecvent al lui SOV, atât înainte de alegerile din 2004, cât şi după.

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
Redactia

Telefoane:
+40 250 735 511
+40 350 806 801
Email:
voceavalcii@yahoo.com
redactia@voceavalcii.ro

Editorial

13
Feb2020
Distrugerea României

Distrugerea României

Written byRomeo POPESCU

Cei care conduc destinele românești după 1989 pot fi  considerați trădători de țară. După asasinarea Ceaușeștilor, România a intrat în stare de ocupație nedeclarată și plătește tribut. Cum altfel explicați distrugerea sistematică a economiei, din ordinul și cu supervizarea celor...

Opinii

11
Iun2020
Alianța care poate arunca în aer scena politică din Vâlcea

Alianța care poate arunca în aer scena politică din Vâlcea

Written byMagda POPESCU

Țineți minte cinci cuvinte: Buican vrea să fie președinte! Cine subestimează capacitatea politică a lui Cristian Buican face o greșeală imensă. Omul este un adevărat animal politic care știe ce vrea, dar și mai mult, știe și cum poate obține...