Jaful National marca SOV

16 Sep 2010

In România, după lovitura de stat din decembrie 1989, s-au creat grupuri financiare, mafiote şi criminale de tip masonic, care şi-au constituit servicii secrete proprii, sub acoperirea unor instituţii mass-media. Ele acţionează pe întreg teritoriul ţării şi sînt sprijinite de persoane care au funcţii importante în instituţiile statului. Un asemenea caz este cel al fostului puscarias Sorin Ovidiu Vântu, condamnat pentru delapidare şi furt la 7 ani de detenţie în perioada de dinainte de 1989. El şi-a format un imperiu de criminalitate organizata, STAT în STAT, format din francmasoni şi membri ai Serviciilor Secrete româneşti şi străine, cu care a jefuit Romania. SOV este mason şi a condus, practic, Serviciul Român de Informaţii în perioada cît la conducerea acestuia a fost prietenul şi concitadinul său Radu Timofte, cunoscut cu legături pe linia serviciilor speciale sovietice KGB şi GRU. Aceste două personaje au participat la pulverizarea economiei româneşti, la devalizarea unor bănci din România şi la înfiinţarea sistemelor de tip FNI şi altele, fiind beneficiarii tuturor acestor jafuri naţionale. Legătura cu maiorul de grăniceri Radu Timofte l-a dus pe Sorin Ovidiu Vîntu şi mai adînc în anturajul Serviciilor Secrete ruseşti, care i-au speculat „inteligenţa nativă” de care dădea dovadă în fel de fel de aranjamente mai mult sau mai puţin legale, găsind astfel omul ideal pentru a fi introdus „la înaintare” în mai toate afacerile oneroase prin care orice serviciu special se alimentează cu bani. Sorin Ovidiu Vîntu este protejatul membrilor Serviciului Secret sovietic GRU, respectiv a lui Vitalie Ustroi, Vitalie Dobîndă şi alţii, care se află în România din decembrie 1989, participanţi activi la reuşita loviturii de stat din decembrie 1989, alături de alte personaje asemenea lor, inclusiv membri ai ambasadelor străine acreditate în România. Iata ADEVARUL despre Vantu si infractiunile sale, iar procurorii DIICOT, daca chiar au sange in instalatie (si se fac ca nu observa ca sefa lor, Codruta, este amanta lui SOV), atunci sa ia act de ceea ce se prezinta mai jos, pentru ca vor avea un rechizitoriu complet a ceea ce inseamna imperiul de crima organizata infiintat si condus de Vantu: Persoane din structurile GRU, FSB-KGB, STASI, CIA, NATO şi alte entităţi de acelaşi gen - finanţatori şi programatori de lovituri de stat, războaie civile, atentate, autoatentate, asasinate politice şi multe altele - sînt implicate în toate afacerile, privatizările, restructurările şi disponibilizările abuzive şi ilegale din România, în traficul de arme, droguri, carne vie, cafea, alcool, ţigări şi aşa mai departe. Din planul pentru distrugere a României, prin sărăcire şi înfometare rapidă, plan pus în practică de serviciile specializate la comanda celor care se luptă pentru supremaţia mondială atît în Europa de Est, SUA şi Rusia, cît şi în alte părţi din lume, cum este zona Golfului Persic, fac parte şi persoane care au beneficiat de pe urma CEC, FNI, GELSOR, SOVINVEST, cum este Sorin Ovidiu Vântu, cu 341,2 miliarde lei (în afară de sacii cu bani care ajungeau zilnic la el din depunerile cetăţenilor români la FNI, GELSOR, SOVINVEST). În momentul în care a dobîndit suficientă putere economică, a cumpărat IMAS - institut de marketing şi sondaje, care a fost şi realizatorul exit poll-urilor din 1996, 2000, iar în ultimii ani ai unor studii de audienţă media, în special pe segmentul radio, a înfiinţat INSOMAR-ul executantul exit poll-urilor din 2004 şi 2008, dar şi CallBridge. Acesta este un serviciu de call center al grupului Realitatea-Caţavencu. Call center-ul funcţionează de mai bine de un an (2007) şi foloseşte cel mai performant sistem tehnic de operare din Europa de Est, Cisco 512. Serviciul de call center ajută companiile-client să îşi externalizeze operaţiunile bazate pe apeluri telefonice. Serviciile oferite acoperă eficient majoritatea nevoilor companiilor de la client service, help desk, telesales, telemarketing, pînă la servicii suport pentru acţiuni de fundraising, RSVP pentru evenimente mari etc.. Şi toate acestea pe banii celor 300.000 de cetăţeni români furaţi de Sorin Ovidiu Vântu cu sprijinul SIE, prin Gheorhe Fulga, al SRI- KGB, prin Radu Timofte, şi nu în ultimul rînd al lui Ion Iliescu. Iată pe cine a mînjit Vântu cu banii FNI: Popa Nicolae 28,6 miliarde de lei; Carabulea Ilie 14,9 miliarde de lei; Ionescu Iulia 10,4 miliarde de lei; Rudăreanu Cornel 10,4 miliarde de lei; Saidac Alexandru 10,3 miliarde de lei; Ionuţ Cojoacă 10,2 miliarde de lei; Livadariu Marilena 10,2 miliarde lei; Niţă Eugen 10,2 miliarde lei; Achimescu Emil 10,1 miliarde lei; Marian Şerban 10,1 miliarde lei; Hoanţă Nicolae 7,3 miliarde lei; Radu Sîrbu 5,5 miliarde lei; Sîngeorzan Anton 5 miliarde lei; Decebal Traian Remeş 4,7 miliarde lei; Nicolae Noica 4,2 miliarde lei; Remus Opriş 3,8 miliarde lei; Ion Diaconescu 3,6 miliarde lei; Hagiu Traian 3,6 miliarde lei; Ioan Avram Mureşan 3,4 miliarde lei; Traian Băsescu 3,3 miliarde lei; Radu Berceanu 3,3 miliarde lei; Constantin Dudu Ionescu (fost ministru de Interne) 3,3 miliarde lei; Valeriu Stoica (fost Ministru de Justiţie) 3,3 miliarde lei; Vlad Roşca 3,2 miliarde lei; Dăncuţa Dobrin 3 miliarde lei; Dragoş Constantinescu (fiul fostului preşedinte Emil Constantinescu) 2,8 miliarde lei; Vasile Lupu 2,6 miliarde lei; Chalfa Gheorghe 2,5 miliarde lei; Minculete Dan 2,5 miliarde lei; Cristea Valentin 2,2 miliarde lei; Ulm Spineanu 2,2 miliarde lei; Paul Păcurariu 1,8 miliarde lei; Cioscu Constantin 1,6 miliarde lei; Badea Vasile 1,2 miliarde lei; Ionescu Valentin 1,1 miliarde lei; FPS pt. Cojocaru Neculai (acţiuni Vinalcool) 1 miliard lei; Minculete Ion 959.134.442 lei; Dolmanian Sarchis Mahitar 912.012.091 lei; Taloş Dan 840.570.660 lei; Albu Liviu Florian 807.987.812 lei; Baţagoi Natalia 257.354.958 lei. Lista este cu mult mai mare şi beneficiarii sînt mult mai numeroşi. Se regăsesc în ea membri în conducerea sindicatelor din multe întreprinderi din România care au depus fondurile acestora la FNI, iar în momentul deconspirării acestui jaf naţional au ridicat şi sumele respective, dar şi partea cuvenită lor personal, devenind peste noapte milionari în euro şi acţionari în mass-media. Nicolae Popa, inculpat in dosarul Gelsor FNI a fost dat în urmărire generală prin Interpol şi s-a stabilit că el locuieşte în Jakarta. Un alt caz este Liviu Luca, fost lider de sindicat la SNP Petrom. După episodul FNI, el devine acţionar împreună cu Sorin Ovidiu Vântu la Grupul Media Dramiral, respectiv Realitatea TV. Cei doi mai controlează şi firma Comac Limited, societate off-shore cu sediul în Cipru. Aceasta este compusă din Fercell Limited (50%) şi Elbahold Industries Limited (50%). Fercell Limited are un singur acţionar unic, şi anume pe LMNT Nominees Limited, care însă, la rîndul său, are ca acţionari alte două off-shore-uri: A.T.S. Nominees Limited (99%) şi A.T.S. Trustees Limited (1%). Elbahold Ltd. (Cipru), „mama” Comac Limited, este acţionar majoritar (49,3508%) la Petromservice, înfiinţată de sindicaliştii din Petrom (FSLI) aflaţi sub conducerea lui Liviu Luca, firmă care a devenit astfel un canal de externalizare a unor profituri uriaşe. Petromservice controlează trustul de presa „Ziua”. Elbahold Limited apare printre acţionarii Expresiv SA, care deţine licenţa pentru Radio Total (Radoway Limited) prin intermediul Comac Limited. Astfel, conform ONRC, Comac Limited deţine 51% din Expresiv SA, alături de FSLI Petrom (39%), Cornel Nistorescu (7%), Andrei Dan Anghel, Călin Ionuţ Anghel şi Alina Tudora Mantea (ultimii trei cu cîte 1%). Elbahold Limited are ca acţionar unic pe A.T.S. Nominees Limited – în spatele căreia (la fel ca în A.T.S. Trustees Limited) se regăsesc la vedere trei ciprioţi, fraţi, avocaţii Antis, Georgios şi Stelios Triantafyllides. Cei trei ciprioţi sînt doar nişte paravane, ei fiind doar împuterniciţi să reprezinte interesele adevăraţilor proprietari ai căsuţelor poştale menţionate. Potrivit legislaţiei cipriote, adevăratul proprietar de off-shore are mai multe variante pentru a rămîne ascuns: 1) Scrisoare de renunţare. Reprezentantul poate prelua şi rolul de acţionar majoritar în scripte. Pentru a se asigura că acesta nu va ieşi de sub autoritatea sa, adevăratul proprietar are la mînă o hîrtie „de demisie” din funcţie a reprezentatului, cu data „în alb”. 2) Cesiunea de acţiuni - este un formular pentru transmiterea drepturilor de proprietate, semnat de reprezentant, tot fără dată, care se află la adevăratul proprietar. 3) Controlul asupra conturilor. Doar adevăraţii proprietari au acces la conturile firmei. Expresiv SA din Bucureşti deţine licenţa şi pentru firma de imagine Red Apple Communication International SRL. Comac Ltd. mai controlează şi 50% din firma Conservil SRL, în care este asociată direct cu FSLI, organizaţia sindicaliştilor din Petrom. Conservil are sediul chiar în clădirea Petrom, sucursala Ploieşti, colonel(r) SRI Păltînea fiind naş în toate combinaţiile de aici. Administratorul firmei este Gheorghe Raţiu, fostul şef al Direcţiei I din cadrul Securităţii. Trecut în rezervă, Raţiu a fost preluat de Vântu şi a devenit unul dintre oamenii fideli ai acestuia, lucrînd în Gelsor, numele său fiind implicat şi în cumpărări de acţiuni la Banca Internaţională a Religiilor. Gheorghe Raţiu, Sorin Ovidiu Vântu şi Dan Andronic au fost, la un moment dat, asociaţi cu Ion Cristoiu în Editura Ion Cristoiu. Comac Ltd. deţine şi 80% din participaţii la Accent Travels & Events SRL. Lucian Boronea, directorul general al acestei firme, a fost manager al sucursalelor din SUA şi Canada ale companiei Tarom, de unde a plecat la agenţia de turism patronată de Vântu: Gelsor Travel &Tour. Comac Ltd. mai este acţionar la GM Invest, ai cărui cenzori şi administratori provin din Gelsor. După ce Gelsor a fost suspendată de CNVM şi declarată falimentară, GM Invest, profilată pe activităţi de brokeraj, a fost aruncată de Vântu pe piaţa de capital. Comac Ltd. controlează şi firmele CGR Media SRL şi Print Multicolor SRL. CGR Media SRL editează revista „Bilanţ”, asociată direct cu soţii Carmen şi Constantin Rudniţchi. În Print Multicolor SRL, Comac Ltd. îl are partener pe Daniel Condurache, fondatorul revistei ieşene „Opinia Studenţească”. Comac este asociată şi cu X-Oil, care aparţine lui Nipomici Ghenadie, „consultant financiar” din Republica Moldova. Administrator al X-Oil este Publipetrosport, firma lui Florin Bercea, preşedinte al Ligii Asociaţiilor Sportive din Petrom şi unul dintre „locotenenţii“ credincioşi ai lui Liviu Luca. Nipomici Ghenadie este aghiotantul lui Sorin Ovidiu Vântu, fiind prezent în toate dintre afacerile legate de FNI. Sorin Ovidiu Vântu, afaceristul de al cărui nume este legat cel mai mare scandal financiar din istoria postdecembristă a României, era considerat în 2000, anul prăbuşirii FNI, cel mai bogat om din România. “Anchetat” de procurori şi poliţişti pentru prăbuşirea FNI, a Fondului Naţional de Acumulare (FNA), pentru devalizarea Băncii Române de Scont şi a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare, Vântu declara precaut, în 2003, că nu mai face afaceri în România. „De circa un an şi jumătate, eu nu mai fac nici o afacere în România”, afima într-un interviu la „Marius Tucă Show”. Două sînt motivele pentru care a preferat ca numele său să nu mai fie asociat zonei de business din România. Unu - în 2002, Parchetul General a început să instituie sechestru pe bunurile personale sau pe companiile deţinute de Vântu. Doi - credibilitatea, care în lumea afacerilor reprezintă totul, îi era serios zdruncinată. Ca atare, Vântu a ales să-şi deruleze interesele prin paravane şi interpuşi. Treptat, în locul lui sau al societăţilor sale au început să apară firme off-shore, cu rezidenţa în paradisuri fiscale, care nu permit aflarea numelui proprietarului real al companiei. „Am vîndut firmele unde aveam acţiuni. Companiile care mai funcţionează acum le-am vîndut. Cele pe care le-am închis, le-am închis pentru că nu le-a cumpărat nimeni”, susţinea afaceristul. Scos de sub urmărire penală de Parchetul General în cazul FNI la sfîrşitul anului 2004 şi cu sechestrul de pe bunuri ridicat, Vântu a mai aşteptat un an, pînă în ianuarie 2006, pentru a recunoaşte că face din nou bani în ţara natală. Anunţul că deţine postul Realitatea TV nu a luat pe nimeni prin surprindere. Rămas cu un singur dosar penal, în care faptele urmau să se prescrie în cîteva luni, Vântu îndrăzneşte să spună că va anunţa că face şi alte afaceri de anvergură „cînd acest lucru va fi de interes pentru opinia publică din România”. Un păienjeniş de zeci de firme reprezintă, în perioada scandalurilor financiare în care a fost implicat numele lui Sorin Ovidiu Vântu, în 2000-2001, o parte din averea sa spectaculoasă, pe care unii o considerau cea mai mare din România acelei vremi. „Am avut peste 700 de firme”, a susţinut mai tîrziu afaceristul. Cert este că, în momentul în care Angelica Vântu a intentat divorţ de soţul său, aceasta a depus la Judecătoria Sectorului 1 o listă cu mai multe bunuri comune ale familiei, printre care se regăseau şi 25 de societăţi comerciale. Potrivit Registrului Comerţului, în 2006 Sorin Ovidiu Vântu mai apare ca acţionar persoană fizică în 20 de firme, însă o parte din acestea erau în faliment, dizolvate, radiate, lichidate sau închise. Doar 13 societăţi care au făcut parte din imperiul financiar al „părintelui FNI” au rămas în funcţiune, în unele dintre ele acesta regăsindu-se acţionar, altele fiind plasate unor firme sau oameni din zona sa de interese. Potrivit Registrului Comerţului, acestea sînt: Grupul Gelsor SA (fost Grupul Financiar Gelsor), Imobiliar Network 2002, Gelsor SRL (fosta Gelsor SA), Gelsor Assets Management, Institutul de Economie şi Afaceri, New Leasing SA, Imola SA, Accent Travel & Events SRL, Grupul de Media Gelsor, Gelcoop, Regisco SA - firma registrator al valorilor mobiliare emise de companiile listate la Bursa de Valori Bucureşti, Victoria Business Center, Deltarom. Asociaţii lui Vântu sînt fideli ai săi din perioada de „glorie” a FNI: Sorin Ovidiu Freciu, fost preşedinte al grupului Gelsor, fost realizator la Realitatea TV, actualmente administrator al The Money Channel Consulting SRL în care deţine 20% (restul aparţinînd Realitatea Media SA); Vlad Soare, şi el fost preşedinte al grupului Gelsor pînă la prăbuşirea FNI; Ioan „Niki” Andrei, fost funcţionar de rang înalt al statului, primul preşedinte al SOV Invest şi foarte bun prieten cu Sorin Ovidiu Vântu; Gheorghe Raţiu. Aceştia deţin procente nesemnificative, care ajung la maximum 5%. O prezenţă mai aparte în acţionariatul firmelor este Teodor Nicolaescu, fostul preşedinte al Băncii Române de Scont. Acesta sugerează că firmele în care figurează sînt „în tabăra lui Vântu”. „Începînd cu decembrie 2001, cînd a izbucnit scandalul cu mine şi cînd am fost arestat, nu m-am mai interesat absolut deloc de situaţia firmelor din grup în care eram asociat. Eram oricum în situaţie de ostilitate cu Vântu şi cu colaboratorii lui şi nu am luat legătura cu niciunul. Unele erau în procedură de lichidare, altele şi-au schimbat numele. Erau în tabăra lui Vântu şi nu m-a preocupat chestiunea”, a declarat Teodor Nicolaescu. Deşi nu recunoaşte că el este acţionarul nevăzut din spatele off-shore-urilor, Vântu s-a dat de gol prin cîteva declaraţii banale. În 2000, în plin scandal FNI, varianta de „avarie” a lui Vântu a fost să-şi vîndă firma cea mai importantă, Grupul Gelsor. Compania, cu un capital social de cîteva milioane de dolari, a fost cumpărată de Ioan Chelaru, avocat din Roman, senator din partea PSD începînd cu 2004, bun prieten din copilărie al lui Sorin Ovidiu Vântu. Valoarea din acte a tranzacţiei încheiate în iulie 2000 a fost de 30 de miliarde de lei, plătibili eşalonat în 25 de ani. Valoarea reală a Grupului Gelsor SA era de 199,87 miliarde de lei. Vântu susţine că nu a fost interesat să-şi răscumpere afacerea vîndută la subpreţ vechiului său prieten: „Domnul Chelaru a vîndut mai departe. Nu m-a interesat. Aveam alte preocupări”. Într-adevăr, Ioan Chelaru a vîndut mai departe Grupul Gelsor, dar nu oricui, ci către off-shore-ul Anwin Alliance Limited, tranzacţia fiind încheiată în mai 2002, dar menţionată la Registrul Comerţului o lună mai tîrziu. Întrebat cine era patronul firmei, Chelaru a declarat că nu îşi mai aminteşte. Fisura în cele afirmate de Sorin Ovidiu Vântu intervine într-o altă declaraţie a sa: „La o vreme, grupasem toate activităţile imobiliare pe o companie care se chema Gelsor Network. Am vîndut această companie unei companii din exterior, care se numeşte Stonecome Ltd.”. Potrivit documentelor, vînzarea lui Gelsor Network (actuala Imobiliar Network 2002) către Stonecom Ltd. s-a făcut în 2002. Problema este că, în 2002, atunci cînd acesta susţine că a vîndut Gelsor Network, patronul societăţii era Grupul Gelsor. Iar Vântu nu mai avea nimic de-a face cu Grupul Gelsor din 2000, cînd i-a vîndut compania lui Ioan Chelaru. Întrebarea este cum putea Sorin Ovidiu Vântu să vîndă Gelsor Network în 2002 în condiţiile în care ultimii acţionari ai companiei au fost Ioan Chelaru şi Anwin Alliance Ltd., în spatele cărora susţine că nu s-a aflat? Firma care a preluat în scripte din 2002 Gelsor Network, devenită Imobiliar Network 2002 SA, este Stonecom Ltd., companie off-shore cu rezidenţa fiscală în Cipru. Cum singur recunoaşte, Vântu şi-a grupat toate proprietăţile imobiliare pe Imobiliar Network înainte să vîndă către Stonecom Ltd. Interesant este că în proprietatea firmei figurează acum fostele proprietăţi ale lui Sorin Ovidiu Vântu: sediile filialelor Gelsor, amplasate în 22 de mari oraşe ale ţării, apartamente în zone ultracentrale din Bucureşti, spaţii comerciale şi, în fine, piesa de rezistenţă, sediul central al fostei Bănci Române de Scont. Partea cea mai spectaculoasă este că cele două reşedinţe ale lui Sorin Ovidiu Vântu, de pe Strada Paris 34 şi din Corbeanca, sînt trecute în acte pe compania Imobiliar Network 2002. „Eu operez, în general, cam pe jumătate din suprafaţa globului pentru optimizări fiscale, prin paradisuri fiscale. Sînt instrumente de lucru folosite de multe corporaţii internaţionale. Nu văd de ce românilor le-ar fi refuzate aceste facilităţi”, declara cu nonşalanţă Sorin Ovidiu Vântu într-un interviu. Dincolo de facilităţile invocate de SOV, cele mai multe paradisuri fiscale garantează şi secretizarea patronilor, aspect ce se potriveşte mănuşă unui întreprinzător ca el cu credibilitatea redusă la zero de scandalurile financiare în care a fost implicat. Firma GM Invest SA, una dintre societăţile de valori mobiliare care intermediază pe bursă, a stat în anonimat din 1994, cînd a fost fondată, pînă în 2002, cînd a fost preluată de off-shore-ul cipriot Comac Ltd..Tranzacţia a avut loc la doar două luni după ce Comisia Naţională de Valori Mobiliare (CNVM) a decis să lase Gelsor fără obiectul muncii, retrăgîndu-i autorizaţia. Ulterior preluării, GM Invest a înflorit, ajungînd între primii zece intermediari de pe bursă. Ajunsă pe poziţia a şasea ca volum de tranzacţionare, a devenit chiar acţionar la Bursă. GM Invest are sediul în centrul Capitalei, chiar în clădirea fostei Băncii Române de Scont, înfiinţată de Vântu. Comac Ltd. deţine peste 87% din acţiunile societăţii de brokeraj, iar restul participaţiilor se împarte între „locotenenţii” lui SOV: cetăţenii moldoveni Tatiana şi Ghenadie Nipomici - consultant financiar, fost consultant principal în Aparatul Preşedintelui Republicii Moldova, Petru Lucinschi, Darius Golgojan - fost acţionar la urmaşul Gelsor Travel & Tours, şi Mircea Solomon - avocat implicat în numeroase tranzacţii ciudate din zona Vântu - Liviu Luca. Iar „coincidenţa” cea mai frapantă este că unul dintre preşedinţii Gelsor SA a ajuns să conducă GM Invest. Este vorba de Andrei Dorinel Valeriu, directorul general al GM Invest. Nici şefii agenţiilor din ţară nu sînt străini de „familia” Gelsor. Liviu Stoica, de la Ploieşti, şi Dorin Compera, din Iaşi, au păstrat tradiţia. Excepţie nu fac nici cenzorii GM Invest: Costică Rucărescu, Marin Şerban, Mircea Prăvălici, Dumitru Mihuţ ş.a. Toţi aceştia au fost traderi sau colaboratori ai Gelsor. Comac Ltd., firma cu care Vântu susţine că n-are nici o „tangenţă acţionarială”, mai deţine participaţii importante în alte patru societăţi care duc spre marele infractor. Cea mai evidentă este firma rebotezată Accent Travels & Events. Managerul societăţii este Lucian Boronea, neschimbat de pe vremea cînd Sorin Ovidiu Vântu era, oficial, stăpîn. Alta este Conservil SRL, în care Comac Ltd. este asociată direct cu FSLI şi care are sediul chiar în clădirea Petrom, sucursala Ploieşti. Celelalte două firme unde mai apare Comac Ltd. sînt: Print Multicolor SRL, din Iaşi, şi CGR Media Bucureşti, ambele active în mass-media. O altă afacere marca Sorin Ovidiu Vântu se derulează prin firma Delta Asigurări SA, care vinde poliţe de asigurări de viaţă şi de sănătate. Înfiinţată în octombrie 2003, societatea a obţinut un profit record, de 38 de miliarde de lei vechi, încă din primul an de funcţionare. A beneficiat de o campanie publicitară generoasă, difuzată chiar de postul Realitatea TV, şi funcţionează, alături de GM Invest, într-un luxos sediu din Piaţa Unirii, fostul sediu central al Băncii Române de Scont, aflat în proprietatea Imobiliar Network 2002 SRL. „Acţionariatul nostru şi planurile ambiţioase pe termen lung oferă credibilitate clienţilor noştri”, se laudă site-ul firmei Delta Asigurări SA. De fapt, exact acţionarii cei „credibili” îl indică pe adevăratul stăpîn al companiei. După schema afacerilor actuale cu amprenta „părintelui FNI”, profitul societăţii de asigurări se scurge într-un off-shore din Marea Britanie. Se numeşte Tabor Project Limited, deţine 82,8% din acţiuni şi are un aport de capital de aproape 50 de miliarde lei vechi. Legislaţia britanică permite secretizarea identităţii patronilor de firme cu răspundere limitată. Reprezentantul off-shore-ului în România este un anume Octavian Turcan, cu domiciliul în Chişinău şi cetăţenie moldovenească. Personajul se înscrie în galeria interpuşilor fideli lui Sorin Ovidiu Vântu: a administrat Banca Româna de Scont şi, în prezent, deţine un procent în Imobiliar Network 2002. Actele de la Registrul Comerţului arătau că, în 2006, unul dintre acţionarii minoritari ai Delta Asigurări SA era Sorin Ovidiu Freciu, fost preşedinte al grupului Gelsor şi ulterior realizator de emisiuni economice la Realitatea TV. Acesta susţine însă că s-a retras din firmă la şedinţa de bilanţ a AGA din mai 2006. Un pachet semnificativ (17,14%) de acţiuni Delta Asigurări era gestionat în 2006 de Asociaţia Salariaţior din Petrom, organizaţie înfiinţată în 2000 de sindicalistul Liviu Luca şi de 24 de mahări din Petrom, pentru achiziţionarea de acţiuni în procesul privatizării colosului petrolier. Oamenii-cheie ai lui Luca au primit acţiuni sau funcţii la Delta Asigurări. Unul dintre ei este Gheorghe Supeală, fost director în Petrom şi consilier la Petromservice, care are 0,0001% din firmă. Altul este Gabriel Comănescu, administrator la Delta Asigurări. Comănescu este boss-ul grupului Upetrom, partener cu Liviu Luca şi prieten vechi cu fostul ministru al Finanţelor, Sebastian Vlădescu. Şi tot pe filiera sindicaliştilor din Petrom, Delta Asigurări a cumpărat în 2006 o altă companie de profil: Petrol Asigurare - Reasigurare (Petroas), înfiinţată de petrolişti. Un alt partener de afaceri al lui Sorin Ovidiu Vântu este Adrian Petrache. Acesta şi Alexandru Bittner sînt cunoscuţi drept şefii grupării de afaceri „Mafia de Băneasa. „Sînt prieten cu Adrian Petrache de ani de zile”, a recunoscut Vântu, evitînd să menţioneze dacă are interese comune şi cu Bittner. 45% din acţiunile postului Realitatea TV au avut la un moment dat un traseu curios. Participaţiile au trecut de la fondatorul Silviu Prigoană la Ştefan Lucov, un alt membru al grupării patronate de Petrache-Bittner, şi înapoi. Ulterior au ajuns la un anume Radu Mărgineanu, care le-a cumpărat, în mai 2004, de la Prigoană cu numai 4,5 milioane de lei vechi. O lună mai tîrziu, Mărgineanu le vinde cu fix 5.553.297 dolari către o firmă controlată de Radoway Limited (Radio Total), un off-shore din Cipru, reprezentat de Mircea Solomon, omul lui Vântu. Mărgineanu fusese recomandat de Blue Link Comunicazzioni, firma elveţiană a lui Vântu, care deţinea deja 55% din Realitatea TV. Radu Mărgineanu este naşul fiului lui Adrian Petrache şi, în acelaşi timp, finul lui Gheorghe Rotaru, fost director adjunct al Serviciului de Informaţii Externe, pe linie de contraspionaj. Sorin Ovidiu Vântu şi-a ridicat noul imperiu la adăpostul mogulului sindical Liviu Luca. Instrumentele de lucru au fost firmele sau asociaţiile sub care s-au grupat salariaţii Petrom, precum şi banii lor. Oficial, Vântu a pretins că prestează servicii pentru Liviu Luca din poziţia de consilier al acestuia. În realitate, firmele off-shore reprezentate de oamenii „părintelui FNI” făceau tranzacţii directe, de milioane de dolari, cu entităţile sindicaliştil or din Petrom. În 2005, Elbahold Ltd. din Cipru - reprezentată în România de Dan Stratan, ultimul preşedinte al grupului Gelsor - a devenit cel mai important acţionar (49,35%) al companiei Petromservice SA. Prin Petromservice, off-shore-ul Elbahold Ltd. face parte dintr-o adevarată suveică de firme. Editura Ziua SRL, care scoate ziarul cu acelaşi nume, este una dintre acestea. Urmează Insomar SA, celebrul institut de sondare a opiniei publice, Petro Security Group SRL (activităţi de protecţie), Compania de Navigaţie Giurgiu Nav SA, Dixit Press SA (ziarul „Telegraful de Prahova”), Ana Maria Press SRL (grupul de presă „Ziua”), Realitatea Media SA (Realitatea TV) şi Union Oil Software SA sînt alte piese din suveica Petromservice (Elbahold Ltd). Multă vreme, Petromservice a participat cu 99% şi în X-Oil Grup SRL. Apoi, Petromservice a fost înlocuit de Comac Ltd., deci, indirect, tot de Elbahold Ltd.. Pînă în 2012, Petromservice are asigurate venituri de peste 937 milioane de euro de la OMV, în urma unui contract controversat. Nu este, de altfel, singura afacere suspectă pusă în practică de Sorin Ovidiu Vântu. Reţeaua de firme off-shore înregistrate în paradisul fiscal din Cipru şi reprezentate în România de apropiaţi ai controversatului Sorin Ovidiu Vântu gravitează strategic pe lîngă Petrom. Primul pas a fost făcut chiar înainte de privatizarea din 2004 a colosului petrolier. Atunci, societatea Petromservice SA, cea mai mare „căpuşă“ a SNP Petrom, înfiinţată de sindicaliştii lui Liviu Luca, a încheiat un contract de management cu Comac Ltd. din Cipru, reprezentată de aghiotanţii lui Vântu: Dan Stratan (fost preşedinte al grupului Gelsor), avocatul Mircea Solomon şi cetăţeanul moldovean Ghenadie Nipomici. În 2005 s-a făcut pasul următor: printr-o inginerie financiară a fost cooptat în acţionariatul Petromservice SA un alt off-shore cipriot legat de Comac, Elbahold Ltd.. Miza: aproape 1 miliard de euro de la Petrom, arvunit companiei Petromservice SA, care ia drumul Ciprului cu un bilet de doar 13 milioane de euro plătiţi de off-shore-ul Elbahold Ltd.. Contractul de management încheiat cu off-shore-ul Comac a fost propus de însuşi Liviu Luca şi aprobat de Adunarea Generală a Acţionarilor (AGA) Petromservice SA pe 20 octombrie 2003. În aceeaşi perioadă a apărut şi informaţia potrivit căreia Vântu îl consilia pe Liviu Luca. Pe teritoriul României, Comac Ltd. este implicată în mai multe afaceri din zona de interes a lui Sorin Ovidiu Vântu, controlînd firme specializate în brokeraj, media şi petrol. La rîndul său, Comac este deţinută de alte două căsuţe poştale, înfiinţate tot în Cipru. Una dintre acestea este Elbahold Ltd., care stăpîneşte 50% din Comac. Totodată, Elbahold a devenit cel mai important acţionar al companiei Petromservice SA. Această tranzacţie a fost, de departe, foarte suspectă. Practic, cu mai puţin de 13 milioane de euro, off-shore-ul Elbahold Ltd. a cumpărat o afacere de sute de milioane de euro, cît reprezintă 49,35% din acţiunile Petromservice SA. Şi Elbahold este reprezentată tot de Dan Stratan. Cooptarea noului acţionar în firma sindicaliştilor din Petrom, conduşi de Luca, s-a plănuit încă din martie 2005, cînd AGA companiei a decis majorarea capitalului social, avîndu-se în vedere dublarea acestuia. Conducerea Petromservice SA şi-a justificat decizia prin necesitatea unei infuzii de capital în societate, pentru restructurare şi retehnologizare. În mod normal, acţionarii vechi ai firmei beneficiază de dreptul de preemţiune, fiind primii întrebaţi dacă vor să cumpere acţiuni din noul pachet emis de societate, înaintea unui eventual ofertant din exterior. Suspect este că în cazul Petromservice SA prea puţini dintre vechii acţionari au beneficiat de această normativă, arătîndu-se interesaţi doar de 1,3% din noile acţiuni oferite. Prin urmare, aproape 1,5 milioane de acţiuni au rămas fără stăpîn deoarece Asociaţia Salariaţilor Petrom (PAS), care deţinea atunci 50% din Petromservice SA, n-a vrut să mai cumpere nici un titlu, şi asta în condiţiile în care PAS ar fi putut achiziţiona mai mult de jumătate din acţiunile nou emise de companie cu profitul ce-i revenea pe anul 2004 (peste 8 milioane de euro). Acestea, în toamna lui 2005, s-au „plasat”. Astfel a intrat în acţionariat off-shore-ul Elbahold Ltd. din Nicosia. În cazul de faţă, Elbahold figurează ca acţionar la Petromservice SA cu 49,35% din acţiuni. Cu doar 13 milioane euro, off-shore-ul a devenit astfel proprietarul a aproape 1,5 milioane de acţiuni (fiecare cu o valoare nominală de 31,04 lei noi), achitînd însă numai 10 milioane de euro. După comunicarea noului acţionariat, s-a aprobat un nou termen maxim pentru achitarea diferenţei de aproape 3 milioane de euro de către Elbahold. Specialiştii în fuziuni şi achiziţii consideră că preţul plătit pentru pachetul de 49,35% din acţiunile Petromservice SA este dubios de mic, mai ales că firma figura în 2004 printre primele 50 de companii româneşti cu cea mai mare cifră de afaceri: 271,5 milioane euro. Concret, cele aproape 13 milioane de euro plătite pentru 49,35% din acţiuni reprezintă mai puţin de 75% din profitul Petromservice SA pe 2004, de 17,6 milioane euro. Consultantul financiar Bogdan Baltazar a susţinut că preţul pentru preluarea acţiunilor unei companii se stabileşte în funcţie de profit. În cazul societăţilor de top, investiţia poate fi recuperată din profitul pe 17-20 de ani. Potrivit lui Baltazar, valoarea „conservatoare” a Petromservice SA s-ar fi ridicat la peste 130 de milioane de euro, deci pachetul achiziţionat de Elbahold ar fi valorat nu mai puţin de 64 de milioane de euro, respectiv de 5 ori mai mult decît preţul plătit efectiv. Alţi specialişti spun că un preţ normal variază între de 2 ori şi de 7 ori valoarea activului net. Această metodă de calcul arată, în cazul Petromservice SA, că valoarea investiţiei ar fi trebuit să fie undeva între 53 şi 160 de milioane de euro. Cînd se cumpără acţiuni noi, valoarea tranzacţiei este egală cu preţul pachetului nou emis, iar banii sînt viraţi societăţii. În schimb, dacă Elbahold prelua acelaşi procent de la vechii acţionari, preţul plătit către PAS Petrom putea fi mult mai mare, neavînd legătură cu valoarea nominală a acţiunilor. Vechii acţionari nu cîştigă nimic, chiar ies în pierdere. Vor avea dividende şi drepturi de vot mai puţine decît în trecut. În România, Elbahold Ltd. şi Comac Ltd. sînt reprezentate de oamenii lui Vântu, iar în Cipru sînt administrate de firma Antis Triantafyllides and Sons. Boss-ul acesteia are legături mai vechi cu ţara noastră. În 1990, firma lui investiga traseul „banilor lui Ceauşescu” care au tranzitat un off-shore din Cipru pînă în Elveţia. Triantafyllides fusese angajat indirect de guvernul român. Atunci, ziarul cipriot „Cyprus Mail” publicase această informaţie. Însă numele off-shore-ului suspect nu a fost dezvăluit niciodată, şi nici rezultatul anchetei. De fapt, sute de milioane de dolari, aşa-zişii „bani ai lui Ceauşescu”, proveneau din operaţiunile secrete ale fostei Direcţii de Informaţii Externe (DIE) din cadrul Departamentului Securităţii Statului. Antis Triantafyllides este directorul sucursalei din Cipru a National Bank of Greece, care controlează Banca Românească de la noi. Suspect este că Elbahold Ltd., reprezentată de omul lui Sorin Ovidiu Vântu, a intrat în acţionariatul Petromservice SA exact în perioada în care a fost anunţată prelungirea pînă în 2012 a contractului de prestări servicii încheiat de Petrom cu firma respectivă. Iniţial, termenul limită fusese fixat în 2007. Acest contract este structurat pe diferite tipuri de servicii, a căror contravaloare cumulată ajunge la circa 1 miliard de euro. Acelaşi contract conţine însă o clauză-c

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
Redactia

Telefoane:
+40 250 735 511
+40 350 806 801
Email:
voceavalcii@yahoo.com
redactia@voceavalcii.ro

Editorial

13
Feb2020
Distrugerea României

Distrugerea României

Written byRomeo POPESCU

Cei care conduc destinele românești după 1989 pot fi  considerați trădători de țară. După asasinarea Ceaușeștilor, România a intrat în stare de ocupație nedeclarată și plătește tribut. Cum altfel explicați distrugerea sistematică a economiei, din ordinul și cu supervizarea celor...

Opinii

11
Iun2020
Alianța care poate arunca în aer scena politică din Vâlcea

Alianța care poate arunca în aer scena politică din Vâlcea

Written byMagda POPESCU

Țineți minte cinci cuvinte: Buican vrea să fie președinte! Cine subestimează capacitatea politică a lui Cristian Buican face o greșeală imensă. Omul este un adevărat animal politic care știe ce vrea, dar și mai mult, știe și cum poate obține...