Motivarea formulată de procurori în cazul arestării lui Sorin Ovidiu Vîntu

15 Sep 2010

Dosar nr.43238/3/2010 ROMÂNIA TRIBUNALUL BUCURESTI SECŢIA I PENALĂ ÎNCHEIERE Şedinţa din Camera de Consiliu din data de 09.09.2010 Tribunalul constituit din : PREŞEDINTE : TRANCĂ ANA MARIA GREFIER : MICA CLARA Din partea Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de urmărire penală şi criminalistică participă procurer Diniţă Camelia. Pe rol soluţionarea propunerii de arestare preventiva a inculpaţilor Vîntu Sorin Ovidiu, Ţurcan Octavian şi Stoian Alexandru, formulată de Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de urmărire penală şi criminalistică. La apelul nominal făcut în Camera de Consiliu au răspuns inculpaţii Vîntu Sorin Ovidiu, personal, în stare de reţinere şi asistat de apărător ales, av. Marian Nazat cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, Ţurcan Octavian, personal, în stare de reţinere şi asistat de apărător ales, av.Victor Enescu cu împuternicire avocaţială depusă la dosar şi Stoian Alexandru, personal, aflat în stare de reţinere, şi asistat de apărător ales, av. Moroianu Gheorghe, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Procedura este legal îndeplinită. S-a expus referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care, Apărătorul ales al inculpatului Vîntu Sorin Ovidiu, (av. Marian Nazat) având cuvântul, arată că competenţa materială a Tribunalului a fost atrasă potrivit referatului întocmit de parchet de disp. art.35 alin.5 Cod procedură penală, potrivit acestui text de lege tăinuirea pentru favorizarea inculpatului pentru că acest dosar are această infracţiune, se judecă de către instanţa competentă care judecă infracţiunea la care aceasta se referă. De asemenea mai solicită să se aibă în vedere că legiuitorul a înţeles să determine acest caz de competenţă în funcţie de cauza principală care însă este pe rolul instanţei de judecată, este firească această tehnică de reglementare întrucât s-a dorit ca atunci când cauza principală se află pe rolul instanţei de judecată, favorizarea infractorului pentru infracţiunea principală să se judece de aceeaşi instanţă de judecată, este o derogare de la norma de muncă în ceea ce priveşte competenţa, însă în celelalte cazuri cum este şi prezenta cauză competenţa rămâne cea comună, adică atunci când cauza principală a fost soluţionată definitiv, această excepţie de la regulă art.35 alin.5 Cod procedură penală nu îşi mai găseşte aplicabilitatea. În speţa de faţă favorizarea reţinută în sarcina inculpatului se referă la o infracţiune de înşelăciune care a fost soluţionată definitiv, deci nu se mai află în faţa unei cauze care se judecă în acest moment la Tribunalul Bucureşti. Pe cale de consecinţă solicită ca instanţa să constate că este sesizată nelegal, competenţa în această situaţie, în această speţă revine Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, având în vedere domiciliul inculpatului şi locul unde se presupune că s-ar fi consumat această infracţiune de favorizarea infractorului, pe cale de consecinţă solicită să se constate această neregularitate care echivalează cu o nulitate absolută art.197 alin.2 Cod procedură penală, este un caz care vizează sesizarea instanţei de judecată şi pe cale de consecinţă să se trimită dosarul cu propunerea formulată de parchet la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti. De asemenea mai arată că nu se poate interpreta altfel acest text de lege care este extrem de clar pentru că se referă numai la cauzele care se află pe rolul instanţei de judecată. Apărătorul ales al inculpatului Stoian Alexandru, (av. Moroianu Gheorghe), avânt cuvântul, arată că tăinuirea, favorizarea şi nedenunţarea unor infracţiuni sunt de competenţa instanţei care judecă, exprimarea este clară, nu care a judecat. De asemenea arată că se raliază întrutotul concluziilor puse de domnul avocat Marian Nazat, şi ar trebui să fie prima chestiune care ar trebui să se vadă într-un proces penal, motiv pentru care solicită să fie judecat după toate regulile începând de la această chestiune de procedură. Apărătorul ales al inculpatului Ţurcan Octavian, (av. Enescu Victor), avânt cuvântul, învederează instanţei că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti este instanţa care trebuie să soluţioneze această propunere. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea excepţiei, având în vedere că Tribunalul Bucureşti este competent să soluţioneze această propunere de arestare preventivă, privind favorizarea inculpatului Popa Nicolae, care a fost condamnat în primă instanţă de către Tribunalul Bucureşti. Tribunalul, deliberând, arată că Tribunalul se consideră competent să judece această propunere de arestare preventivă pentru următoarele argumente care vor fi expuse succint: Dispoziţiile art.35 alin.5 Cod procedură penală nu fac distincţie între modalităţile alternative de săvârşire a faptei de favorizare aşa cum sunt prevăzute de art.264 Cod penal, între acestea regăsindu-se şi activitatea de îngreunare, zădărnicire a executării pedepsei. Nefiind cereri prealabile de formulat, în baza art.70 alin.2 Cod procedură penală se aduce la cunoştinţa inculpaţilor faptele care formează obiectul cauzei, încadrarea juridică a acestora şi dreptul de a avea un apărător, precum şi dreptul de a nu face nici o declaraţie, atrăgându-le totodată atenţia că ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva lor. Inculpaţii Vîntu Sorin Ovidiu, Stoian Alexandru şi Ţurcan Octavian, având pe rând cuvântul, învederează instanţei că se prevalează de disp. art.70 Cod procedură penală şi nu doresc să dea declaraţii în faţa instanţei. Apărătorul ales al inculpatului Vîntu Sorin Ovidiu, (av. Marian Nazat) având cuvântul, arată că Parchetul face referire la o serie de înregistrări telefonice efectuate înainte de începerea urmăririi penale, înregistrări efectuate în temeiul unei autorizaţii emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, însă la dosarul cauzei nu există autorizaţia emisă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel încât pentru că aceste convorbiri sunt folosite de parchet în motivarea cererii cu propunere de arestare preventivă, motiv pentru care solicită să se pună în vedere parchetului să depună la dosar autorizaţia emisă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, să se poate vedea pentru ce perioadă, pentru ce persoane, care este temeiul legal al înregistrărilor respective, iar în cazul, şi de asemenea solicită să fie depus suportul cu aceste înregistrări şi să fie audiate în această şedinţă, în această noapte, pentru ca şi apărarea să aibă acces la toate mijloacele de probă, de care se foloseşte parchetul, atunci când formulează cererea de propunere de arestare preventivă, în caz contrar dreptul la un proces echitabil este anulat, iar principiul egalităţii de arme între acuzare şi apărare nu este decât o simplă speculaţie şi nu se regăseşte eficient în dreptul la apărare care trebuie efectiv şi garantat. Pe cale de consecinţă solicită să se pună în vedere parchetului să depună hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, de asemenea solicită să se depună şi referatul prin care se solicită de către parchet înregistrarea convorbirilor respective, a suportului magnetic şi audierea acestora în şedinţă publică, în caz contrar solicită ca în analizarea acestei cereri de arestare preventivă formulată de parchet să se înlăture toate aceste aşa zise mijloace de probă, întrucât până la proba contrară nu se poate susţine că ele reprezintă mijloace de probă, sunt doar simple afirmaţii . Apărătorul ales al inculpatului Stoian Alexandru, (av. Moroianu Gheorghe), avânt cuvântul, arată că este de acord cu aceste susţineri. Apărătorul ales al inculpatului Ţurcan Octavian, (av. Enescu Victor), avânt cuvântul, arată că este la rândul său de acord, şi solicită să se depună şi cererea prin care s-a solicitat percheziţia faţă de inculpat, având în vedere faptul că percheziţia desfăşurată a fost făcută la o altă adresă decât cea care a fost formulată în cerere, dată de către Tribunalul Bucureşti. De asemenea mai arată că în dosarul de urmărire penală nu se regăsesc şi celelalte plângeri care au fost formulate de inculpat în faţa procurorului, motiv pentru care arată că dosarul de urmărire penală la momentul de faţă este incomplet. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea cererilor formulate de către avocaţii inculpaţilor, având în vedere că la dosar se află toate actele de urmărire penală declasificate, respectiv că la dosarul cauzei sunt acte care formează în acest moment indicii temeinice, nefiind necesare alte probe în acest moment. Tribunalul, deliberând, apreciază că este investit să soluţioneze propunerea de arestare preventivă în baza materialului probator înaintat de către parchet, apreciază că parchetul a fost în măsură să înainteze Tribunalului pentru soluţionarea propunerii de arestare preventivă formulată, toate actele dosarului, motiv pentru care nu este necesare dispunerea unei eventuale completări la acest moment, eventuale lipsuri ale unor acte esenţiale, urmând a se răsfrânge asupra valabilităţii propunerii de arestare preventivă. În ceea ce priveşte cererea de înaintare a suporturilor de înregistrare audio – video şi audierea lor în şedinţă, Tribunalul consideră această cerere ca fiind inutilă şi o va respinge ca atare, întrucât se află la dosarul cauzei procesele – verbale ale acestor interceptări. De asemenea la acest moment nu găseşte temei suficient pentru a se proceda şi la o audiere ale acestor înregistrări, având în vedere şi stadiul procesual în care se află cauza, judecarea unei propuneri de arestare preventivă şi nu soluţionarea fondului. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, învederează instanţei că în referatul cu propunere de arestare preventivă s-a strecurat o eroare în loc de 10 septembrie 2010 este 09 septembrie 2010. Tribunalul pune în discuţie propunerea formulată privind luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţii Vîntu Sorin Ovidiu, Stoian Alexandru şi Ţurcan Octavian. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că din procesul verbal întocmit la data de 02.12.2009 în baza dispoziţiilor art.90- 91 din Codul de procedură penală s-a constatat că rezultă indicii temeinice că inculpaţii Sorin Ovidiu Vîntu şi Octavian Ţurcan săvârşesc infracţiunea de favorizarea infractorului prev. de art.264 din Codul penal, în sensul că ajută un infractor, respectiv pe condamnatul Popa Nicolae, să se sustragă de la executarea pedepsei definitive de 15 ani închisoare. Acest proces-verbal a fost redactat după ce s-a procedat la examinarea înscrisurilor - acte de constatare şi note - referitoare la comunicaţiile şi imaginile înregistrate în legătură cu numiţii Vîntu Sorin Ovidiu, Ţurcan Octavian, Popa Nicolae, Popa Virgil şi Căciulă Anca. Faţă de învinuiţii, Ţurcan Octavian, Vîntu Sorin Ovidiu şi Stoian Alexandru s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracţiunile mai sus arătate, reţinându-se în fapt că, Vîntu Sorin Ovidiu a trimis sume de bani condamnatului Popa Nicolae pentru ca acesta să se sustragă de la executarea pedepsei de 15 ani închisoare aplicată prin Sentinţa Penală nr.423/20.03.2007a tribunalului Bucureşti, pronunţată în dosar nr.24632/3/2006, rămasă definitivă prin Decizia Penală nr. 2098/2009 a Înaltei Curţi de Casaţiei şi Justiţie, dosar în care la data de 23.07.2009 a fost emis mandatul european de arestare nr.32. Urmărirea penală a stabilit că transmiterea sumelor de bani s-a realizat în baza dispoziţiilor inculpatului Vîntu Sorin Ovidiu, prin transfer bancar, dintr-un cont deschis la o bancă cu sediul în Nicosia, Cipru, în contul unei societăţi comerciale înregistrate în Indonezia la care condamnatul Popa Nicolae avea acces, cu ajutorul inculpatul Ţurcan Octavian sau în numerar, prin intermediul lui Popa Virgil fratele condamnatului, cu sprijinul învinuitului Stoian Alexandru. Prin ordonanţa din 7.12.2009, prelungită succesiv până la data de 2.10.2010, s-a luat faţă de inculpatul Ţurcan Octavian măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara. Prin ordonanţa din 16.12.2009, prelungită succesiv până la data de 11.09.2010 s-a luat faţă de învinuitul Vîntu Sorin Ovidiu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara. Prin ordonanţa din 11.12.2009, prelungită succesiv până la data de 06.10.2010 s-a luat faţă de învinuitul Stoian Alexandru măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara. Prin ordonanţa din data de 8 septembrie 2010 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale : împotriva inculpatului Vîntu Sorin Ovidiu, pentru comiterea infracţiunii de favorizarea infractorului prev. de art.264 din Codul penal; împotriva inculpatului Ţurcan Octavian, pentru comiterea infracţiunii de favorizarea infractorului prev. de art.264 din Codul penal şi împotriva inculpatului Stoian Alexandru, pentru comiterea infracţiunii de complicitate la favorizarea infractorului prev. de art.26 din Codul penal rap. la art. 264 din Codul penal, constatând că inculpatul Vîntu Sorin Ovidiu alături de inculpaţii Ţurcan Octavian şi Stoian Alexandru, deşi aflaţi sub puterea unor măsuri preventive care le-au limitat dreptul de liberă circulaţie şi cunoscând învinuirile care le sunt aduse, au conceput şi aplicat un circuit complicat de comunicare cu condamnatul Nicolae Popa pentru a putea să îngreuneze executarea pedepsei - „ toate mesajele ajung foarte greu pentru că se comunică prin viu grai între cele două capitale” – în acelaşi sens a se vedea şi hărţile relaţionale ale traficului posturilor telefonice interceptate, Trebuie avută în vedere notorietatea cazului FNI, acel sistem de acumulare a fondurilor băneşti de la persoane fizice sau juridice, creat sub aparenţa unui fond deschis de investiţii, care în final a generat un grav prejudiciu atât sistemului financiar-bancar din România cât şi unui număr foarte mare de persoane fizice, şi gradul de pericol social al infracţiunii comise de către inculpaţi, care fac parte din categoria infracţiunilor care împiedică înfăptuirea justiţiei. Probele obţinute în cursul urmăririi penale după data de 23.08.2010 evidenţiază schimbarea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii preventive, astfel că în prezent subzistă temeiurile prevăzute de art.148 lit. f) din Codul de procedură penală, întrucât infracţiunea săvârşită de către inculpatul Ţurcan Octavian prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol public, la data de 9.09.2010 s-a dispus prin ordonanţă înlocuirea acestei măsuri preventive a obligării de a nu părăsi ţara cu măsura preventivă a reţinerii, astfel: pentru inculpatul Ţurcan Octavian s-a dispus măsura reţinerii pe o durată de 24 de ore, de la data de 09.09.2010, ora 17,05; pentru inculpatul Vîntu Sorin Ovidiu s-a dispus măsura reţinerii pe o durată de 24 de ore, de la data de 09.09.2010, ora 11,40 şi pentru inculpatul Stoian Alexandru s-a dispus măsura reţinerii pe o durată de 24 de ore, de la data de 09.09.2010, ora 13,15. Analiza întregului material probator evidenţiază faptul că în cauză sunt întrunite condiţiile pentru a se solicita arestarea preventivă a inculpaţilor având în vedere: modalitatea concretă de săvârşire a favorizării infractorului, prin ajutorul material dat condamnatului Popa Nicolae de către coinculpaţi, coordonaţi de inculpatul Vîntu Sorin Ovidiu, în scopul dovedit, potrivit probelor administrate în cauză, de a zădărnicii şi îngreuna executarea pedepsei de 15 ani închisoare la care acesta a fost condamnat prin hotărâre judecătorească definitivă la data de 4.06.2009. Pentru executarea acestei hotărâri judecătoreşti s-a emis mandatul de urmărire internaţională la data de 23.07.2009, în vederea extrădării condamnatului Popa Nicolae . Urmarea socialmente periculoasă produsă datorită activităţilor derulate de inculpaţi pentru zădărnicirea şi îngreunarea executării pedepsei de către acest condamnat o reprezintă afectarea încrederii societăţii în autorităţile judiciare. Aşadar, pericolul social al faptelor de favorizarea infractorului se răsfrânge asupra sistemului judiciar penal, care potrivit competenţelor legale trebuie să asigure efectivitate actului de justiţie. Efectivitatea actului de justiţie este asigură numai atunci când vinovatul, persoana vinovată de comiterea unei infracţiuni, execută pedeapsa stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă. Zădărnicirea, îngreunarea executării pedepsei de 15 ani închisoare aplicată condamnatului Popa Nicolae are autoritate de lucru judecat, dincolo de orice dubiu, pentru că instanţa de judecată a statuat că este vinovat. Aceste fapte ale inculpaţilor dobândesc un grad de pericol care se accentuează întrucât, deşi erau cercetaţi pentru favorizarea infractorului şi se aflau sub obligaţiile legale stabilite de organele judiciare încă din luna decembrie 2009, au continuat să desfăşoare activităţi de sprijin material în favoarea condamnatului. Aşadar, practic în paralel cu demersul desfăşurat de autorităţile judiciare competente în scopul extrădării condamnatului POPA NICOLAE, inculpaţii desfăşurau acţiuni de îngreunare a punerii în executare a unei hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii. Continuarea sprijinirii condamnatului POPA NICOLAE, care a părăsit ţara exact în perioada în care era cercetat în cauza FNI, acest fapt fiind de notoritate, prin îngreunarea procedurilor de punere în executare a hotărârii judecătoreşti. Faptul că activităţile de sprijinire a condamnatului POPA NICOLAE au fost continuate de inculpaţi , deşi erau cercetaţi tocmai pentru această infracţiune, denotă o sfidare a legii şi accentuează periculozitatea. Inculpaţii Vîntu Sorin Ovidiu şi Ţurcan Octavian au comis infracţiunea de favorizarea infractorului, prin ajutorarea materială a condamnatului Popa Nicolae pentru a zădărnici începerea executării pedepsei de 15 ani aplicată prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă ,în baza căreia a fost emis mandatul de urmărire internaţională. Analiza actelor probatorii ale cauzei demonstrează ca lăsarea în libertate a inculpaţilor ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Trebuie avută în vedere rezonanţa acestor fapte îndreptate împotriva înfăptuirii justiţiei, la care se adaugă sentimentul de insecuritate creat în rândul colectivităţii. Acestea sunt elemente de natură a naşte temerea că organele judiciare nu reacţionează eficient împotriva unor persoane învinuite de săvârşirea unor infracţiuni de o gravitate deosebită. Cercetarea în stare de libertate a celor acuzaţi că sprijină material şi moral un condamnat definitiv la executarea unei pedepse de 15 ani închisoare, pentru comiterea unor infracţiuni ce au generat prejudicii imense sutelor de mii de victime devin circumstanţe ce ar putea încuraja şi alte persoane să comită infracţiuni. În plus, în cauză, inculpaţii sunt cercetaţi de mai multe luni pentru aceste fapte şi li s-a aplicat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara şi cu toate acestea au continuat să acorde ajutor condamnatului Gravitatea şi periculozitatea crescută a faptelor este determinată şi prin analiza mijloacelor pe care le-au folosit. Astfel, insistenţa infracţională este evidentă. Dacă până în luna decembrie 2009 au zădărnicit executarea pedepsei de către condamnatul Popa Nicolae, după arestarea acestuia, în ciuda măsurilor preventive aplicate au identificat metode şi posibilităţi cât mai ascunse pentru a da aparenţa de respectare a măsuri procesuale sub puterea căreia se aflau, dar şi pentru a găsi nişele prin care să continue demersul ilegal. Incontestabil, măsura privării de libertate reprezintă o măsură extremă, dar la fel de incontestabil este şi faptul că infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor sunt de o gravitate extremă iar din actele cauzei rezultă că lăsarea lor în libertate ar avea urmări imediate şi indirecte asupra ordinii publice. Faptul că există indicii rezonabile că s-a comis infracţiunea de favorizare a infractorului, cu consecinţe deosebit de grave prin urmări, respectiv prin asigurarea condiţiilor pentru sustragerea de la executarea unei pedepse definitive de 15 ani închisoare a condamnatului Popa Nicolae generează o periculozitate sporită. Protecţia societăţii prin asigurarea efectivităţii unei hotărâri judecătoreşti este direct legată de stabilitatea sistemului judiciar . Un sistem de justiţie este format şi din componenta executării pedepsei şi este de interes public. Aşa fiind activităţile de favorizare a unui infractor pentru ca acesta să nu răspundă în faţa legii pun în pericol primordial încrederea populaţiei în autorităţile judiciare şi generează condiţii propice pentru posibile manifestări infracţionale. Datorită acestui efect principal, şi anume pericolul public, puterile coercitive ale organelor judiciare faţă de persoanele în raport cu care există motive plauzibile că au comis aceste fapte cu urmările menţionate se lărgeşte. Noţiunea de motive plauzibile aparţine Curţii Europene şi îşi are corespondent în legea română şi anume în cerinţa de a exista indicii temeinice cu privire la săvârşirea unei infracţiuni. În prezenta cauză probele administrate până în acest moment procesual creează, cu suficientă putere, rezonabilitatea comiterii infracţiunilor descrise anterior de către inculpaţi. Aceste fapte sunt de o gravitate ridicată şi impun dispunerea măsurii arestării preventive. Analizând datele rezultate din prezenta cauză se impune ca măsura arestării preventive din perspectiva art.5 lit.c din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului, art. 148 lit.f Cod procedură penală şi 1491 Cod procedură penală să fie dispusă. Analizând dispoziţiile art.148 lit.f Cod procedură penală prin aplicarea la cauză, luând în considerare gravitatea infracţiunilor în raport cu care există indicii rezonabile de a bănui că au fost comise de inculpaţi, trebuie luată în considerare gravitatea acestor infracţiuni aşa cum rezultă din probele administrate până în prezent. Pentru ca o măsură de arestare să fie permisă trebuie să existe motive plauzibile de a se bănui că s-a săvârşit o infracţiune de către persoana în cauză este bănuită că a săvârşit o infracţiune şi există motive serioase de a crede că cei faţă de care se solicită măsura arestării prezintă pericol concret pentru ordinea publică . Astfel, prin acţiunile întreprinse în scopul zădărnicirii şi îngreunării executării pedepsei de 15 ani, inculpaţii au dovedit nu doar perseverenţă infracţională accentuată, dar şi ignoranţă faţă de sistemul de justiţie. Astfel, deşi cunoşteau că autorităţile române au efectuat cereri de comisii rogatorii şi asistenţă judiciară, inculpaţii au acţionat în scopul zădărnicirii executării pedepsei. Au continuat şi au stăruit în găsirea mijloacelor pentru îngreunarea executării pedepse , chiar şi după ce condamnatul a fost arestat de autorităţile statului gazdă . În plus, au continuat să desfăşoare aceste demersuri deşi se aflau sub puterea unei măsuri preventive, dispuse tocmai ca urmare a faptului că existau indicii puternice în legătură cu favorizarea infractorului de către aceştia. Gradul de complexitate al cauzei a crescut începând cu luna decembrie 2009, datorită modalităţilor pe care inculpaţii le-au identificat şi pe care le-au complicat , în mod deliberat, după ce s-a dispus faţă de aceştia măsura obligării de a nu părăsi ţara. Sunt relevante în acest sens aspectele referitoare la mijloacele pe care le-au folosit în favoarea condamnatului şi care au presupus administrarea unui probatoriu vast, absolut necesar pentru a putea forma convingerea că sunt elemente pertinente, rezonabile şi puternice care confirmă că inculpaţii au comis aceste infracţiuni . În consecinţă solicită arestarea preventivă a inculpaţilor pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 10.09.2010 până la 08.10.2010. Apărătorul ales al inculpatului Vîntu Sorin Ovidiu, (av. Marian Nazat) avânt cuvântul, solicită respingerea propunerii de arestare preventivă şi cercetarea acestuia în stare de libertate, pentru următoarele motive: instanţa se află în faţa unei sesizări nelegale, această propunere este formulată de către un organ necompetent material şi sub aspectul nulităţii absolute art.197 alin.2 Cod procedură penală învederează următoarele. Această cauză a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe 27 noiembrie, în vol. I se află procesul – verbal întocmit de procurorul şef Marius Iacob, prin care se sesizează din oficiu cu privire la pretinsele infracţiuni săvârşite de persoanele aflată azi în boxă. Pe 2 decembrie la ora 08,00, acelaşi procuror emite o ordonanţă prin care îşi declină competenţa în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti. Dosarul ajunge în timp record la ora 08 şi puţin la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, procurorul şef al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, printr-o adresă nu se ştie la ce oră este redactată înaintează dosarul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi propune să se analizeze preluarea dosarului tot de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. De asemenea arată că în aceeaşi zi la ora 10,00 acelaşi procuror şef de secţie Marius Iacob, întocmeşte o notă prin care propune de data aceasta preluarea dosarului pentru efectuarea urmăririi penale. În mai puţin de 2 ore acelaşi procuror are opinii cu totul şi cu totul diferite. Procurorul General prin rezoluţia din aceeaşi zi dispune preluarea dosarului de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Parchetul General preia şi procurorul general dispune ca urmărirea penală să fie efectuată chiar de procurorul şef al secţiei, dar o astfel de rezoluţie emisă de procurorul general este nelegală, şi este nelegală pentru că preluarea unui dosar de către un parchet ierarhic superior se face în anumite condiţii strict prevăzute de lege, referindu-se strict la art.209 alin.4 şi 4/1 Cod procedură penală, texte care au fost declarate neconstituţionale, ceea ce este extrem de important. Dar pentru această preluare la momentul respectiv trebuia să existe acordul procurorului care efectuează urmărirea penală la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, nu există un astfel de acord pentru că nu a existat timpul fizic pentru ca dosarul să plece de la Parchetul General să ajungă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, procurorul şef de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti să-l repartizeze unui procuror din subordine, procurorul respectiv să întocmească un referat prin care să propună datorită unor împrejurări exprese enumerate la art.209 alin.4/1 Cod procedură penală şi să-şi dea acordul pentru preluarea dosarului, acestea fiind condiţiile nelegale de preluarea dosarului de către Parchetul General şi mergând mai departe în care are loc sesizarea Tribunalului cu cererea de propunere de arestare preventivă. De asemenea tot în aceeaşi zi 02 decembrie la ora 10,00, deci după 2 ore, de la momentul în care procurorul şef îşi declinase competenţa, constată că are şi indicii temeinice pentru începerea urmăririi penale şi emite rezoluţie şi dispune începerea urmăririi penale. Plecând de la această începere a urmăririi penale, tot atunci procurorul ia faţă de inculpat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara şi din decembrie până în septembrie a tot prelungit-o şi a constat că în decursul acestor 10 luni că inculpatul nu a încălcat nici una din interdicţii care fusese luate pentru acesta şi a considerat că în toată această lungă perioadă că procesul poate avea loc în cele mai bune condiţii cu inculpatul în stare de libertate, însă desigur cu restricţionarea dreptului de deplasare, de mişcare, este un aspect extrem de important. De asemenea mai arată că azi deşi inculpatul nu fusese citat la parchet are loc acea descindere la locuinţa acestuia, şi nu se ştie care a fost temeiul pentru care a fost adus inculpatul la parchet, nu a fost emis un mandat de aducere, nu există un astfel de mandat, însă a fost luat cu forţa şi adus la Parchetul General, acestea fiind condiţiile în care inculpatul a fost prezent la Parchetul General. Totodată mai solicită să se aibă în vedere faptul că deşi la dosar în vol.I a fost formulată cerere încă din luna decembrie pentru a fi încunoştiinţat de orice act de urmărire penală pentru a participa în temeiul art.172 Cod procedură penală, pentru activităţile de astăzi nu a fost anunţat, nu a putut participa nici la percheziţiile care au avut loc în cursul dimineţii, aceasta fiind o nouă încălcare flagrantă a dreptului la apărare. Mai mult, deşi s-au efectuat percheziţii la domiciliile celorlalţi inculpaţi şi a unui martor Luca, nici în legătură cu aceste activităţi nu a fost încunoştiinţat aşa cum a solicitat. Apărătorul a mai arătat că s-a pus în mişcare acţiunea penală, ocazie cu care inculpatul este audiat, şi există declaraţia luată în jurul orei 11,30, în care inculpatul se prevalează în continuare la dreptul la tăcere, după care se emite ordonanţa de înlocuire a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara cu măsura preventivă a reţinerii, deşi era obligat de disp. art.143 Cod procedură penală text imperativ să-l audieze pe inculpat în vederea reţinerii, procurorul încalcă şi acest text consfinţit de lege, după care se emite ordonanţa fără audieri, dar şirul încălcărilor dreptului la apărare şi a normelor de procedură penală nu se opreşte aici, pentru că procurorul sesizează apoi instanţa de judecată căreia îi solicită să ia măsura arestării preventive. De asemenea mai arată că procurorul nu sesizează că art.146 Cod procedură penală instituie aceeaşi obligaţie că sesizarea instanţei cu măsura arestării preventive se face numai după audierea inculpatului, este evident că ne aflăm în faţa unei sesizări nelegale cu această cerere pentru că sunt încălcate două texte imperative, texte care sunt destul de importante care garantează dreptul la apărare, pentru că din acest motiv legiuitorul a introdus această normă şi a dat posibilitatea inculpatului să se apere printr-o declaraţie în cursul căreia să-şi expună punctul de vedere cu privire la acuzaţia adusă. Acest drept la apărare este încălcat flagrant, astfel încât din acest punct de vedere ar fi o nelegalitate crasă la fel ca cererea de arestare preventivă. O altă critică care se circumscrie aceleiaşi condiţii de nulitate absolută, inculpatul se află în prezenţa unei reţineri intervenite după ce obligarea de a nu părăsi ţara a fost înlocuită şi aici legiuitorul a intervenit prin art.139 cod procedură penală, care expune în mod precis şi clar procedura care trebuie urmată în cazul unei astfel de înlocuiri. În situaţia în care măsura este luată de organul de cercetare penală acest organ sesizează procurorul în supravegherea căruia se află prin care solicită înlocuirea măsurii cu arestarea preventivă în condiţiile strict prevăzute de lege. Pe fondul cererii de arestare preventivă, arată că, pentru a se emite un mandat de arestare trebuie îndeplinite condiţiile disp. art.136 , art.143, 146 şi art.148 lit.f Cod procedură penală. De asemenea mai arată că înainte de acestea trebuie avute în vedere că o înlocuire trebuie să aibă în vedere nişte motive extrem de puternice, această trebuie întemeiată pe alte motive decât pe cele care au fost avute în vedere până acum. Apărătorul mai arată că din momentul începerii urmăririi penale şi luării măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara şi până la 09.09.2010 nu a intervenit nimic care să justifice înlocuirea acestei măsuri. În toată această perioadă organele de urmărire penală au administrat toate actele de urmărire penală pe care le-au considerat de cuviinţă fără a fi stânjenite de starea de libertate a inculpatului. Din referat nu rezultă care sunt acele sunt acele împ

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
Redactia

Telefoane:
+40 250 735 511
+40 350 806 801
Email:
voceavalcii@yahoo.com
redactia@voceavalcii.ro

Editorial

13
Feb2020
Distrugerea României

Distrugerea României

Written byRomeo POPESCU

Cei care conduc destinele românești după 1989 pot fi  considerați trădători de țară. După asasinarea Ceaușeștilor, România a intrat în stare de ocupație nedeclarată și plătește tribut. Cum altfel explicați distrugerea sistematică a economiei, din ordinul și cu supervizarea celor...

Opinii

11
Iun2020
Alianța care poate arunca în aer scena politică din Vâlcea

Alianța care poate arunca în aer scena politică din Vâlcea

Written byMagda POPESCU

Țineți minte cinci cuvinte: Buican vrea să fie președinte! Cine subestimează capacitatea politică a lui Cristian Buican face o greșeală imensă. Omul este un adevărat animal politic care știe ce vrea, dar și mai mult, știe și cum poate obține...