Ziar de opinie și luptă împotriva corupției, crimei organizate, criminalității economico-financiare și abuzurilor.Ziar de opinie și luptă mpotriva corupției, crimei organizate, criminalității economico-financiare și abuzurilor.
"La ce-i bună libertatea cuvântului, daca nu te poți folosi de ea?" 

Ultima oră


O exagerare - ziua de doliu naţional în onoarea consoartei Regelui Mihai

07 Aug 2016
Mai sunt câteva zile şi, în calendarul istoric al ţării, se va consemna o nouă mistificare a adevărului: la data de 13 august a.c. vom avea zi de doliu naţional decretată în onoarea unui membru al Casei Regale, Ana de Bourbon-Parma (cunoscută și sub apelativul Regina Ana) - consoarta Regelui Mihai I. A murit un om, o cetăţeancă franceză de religie romano-catolică, soţia unui ex-monarh care ne-a vândut bolşevicilor şi a deschis porţile Armatei Roşii şi comunismului în ţară. Fie-i ţărâna uşoară!, cum spunem noi, creştinii. A fost o mamă ca atâtea miliarde, tot respectul pentru asta! Dar... Atât! Dar ca să fie înmormântată în pământul patriei române, cu onoruri militare şi cu doliu naţional, să li se construiască un mausoleu în cetatea istorică de la Curtea de Argeş, e un afront mult prea mare şi de neîngăduit adus Istoriei Românilor şi mărilor personalităţi româneşti care au fost conduse la groapă cu tristeţea şi respectul poporului. Soţia fostului rege nu are aceste drepturi.

Principesa de Bourbon-Parma a decedat, în Elveția şi a fost adusă în România. Ziua de doliu naţional, este o impietate, franţuzoaica neavând nimic de-a face cu România (mai ales că s-a căsătorit cu Mihăiţă când acesta nu mai era rege) şi nu ştie decât două cuvinte româneşti. Conform tradiţiei Funeraliilor Regale din ţara noastră, înmormântarea va avea loc în Noua Catedrală Arhiepiscopală şi Regală, la Curtea de Argeş. O blasfemie! Privind moartea consoartei regale, părerile sunt împărțite, aceasta nefiind privită ca o regină a României - de unii şi “os domnesc” - de alţii.

Susţinătorii realităţii de netăgăduit, afirmă că Ana de Bourbon-Parma nu merită onoruri din partea statului nostru, pentru că ea nu a fost niciodată o regină, nu are cetăţenie română, nu a vorbit niciodată limba română, nu a avut sânge românesc în vene şi nu merită aşa onoare o cetăţeancă franceză care nu a făcut nimic pentru noi. În aceste zile, decesul principesei Ana de Bourbon-Parma, la 92 de ani, a captat majoritatea agendei mass-media din țară. Trecerea în nefiinţă este tratată ca un eveniment național de primă mărime, chiar dacă moarta nu a jucat nici un rol în istoria noastră, dar, în exil, căsătorindu-se cu Mihai, a devenit în ochii regaliștilor români o prezumtivă viitoare regină și a fost tratată ca atare.

Mie mi se pare exagerat să i se acorde doliu național și să i se dea atenție ca unei personalități cu mari realizări, când, de fapt, ea nu a făcut decât să-și crească fetele, fără să-i lipsească nimic. Este o mare insultă adusă eroilor români să declari doliul naţional. Nu a fost regina românilor niciodată! Dacă era o adevărată regină, nu venea să ceară pământuri, moşteniri, care, ştim cu toţii, că au fost ale poporului, nu ale casei regale. Amploarea care s-a dat decesului principesei, cred că se datorează nevoii românilor de a avea modele înalte. La români, există cultul lui „Vodă”, iar regii și reginele noastre, cu deosebire Carol I, Elisabeta, Ferdinand și mai ales Maria, au fost adorați de români și au avut prestații înalte, decisive pentru istoria ţării.

În această perioadă istorică, când România are un statut colonial la periferia Uniunii Europene, nu s-au ridicat decât foarte puține valori, în toate domeniile de activitate, iar puținii care s-au ridicat în acest regim ne-au părăsit, căutând mai binele material. Cu un rege care n-a domnit niciodată în adevăratul sens al cuvântului, refuz să îi acord “reginei Ana” vreun onor în afara celui creştinesc. A fost doar consoarta celui ce peste decenii a transformat monarhia românească într-o adunătură de “clovni”, iar acest lucru nu atrage niciun merit pentru nimeni atâta timp cât este mai uşor să cazi în uitare decât să-ţi porţi cu demnitate crucea personală.

NB: Cred că nu mai trebuie să afirm că nu sunt monarhistă şi, ca fiica de militar al Armatei Române, am în suflet tristeţea zilei când camarila regală a înfăptuit capitularea în faţa ruşilor. Deplâng soarta a mai mult de 160.000 de soldaţi români capturaţi de ruşi după 23 august 1944 şi trimişi în stepele Asiei, în minele de la Vorkuta sau prin Siberia. Pentru asta şi multe altele, ex-monarhul Mihai I are loc doar în cartea de istorie şi atât!
Evaluaţi acest articol
(16 voturi)
Magda POPESCU

Autorul acestui material de presă poate fi contactat pe email la adresa magda.popescu@voceavalcii.ro
Urmariți acest autor și pe Google Plus

valoris
Pensiunea Iulia site
Pensiunea Bradul site
uzina mecanica
 
annabella