Constantin Roibu acuză muşamalizarea ADEVĂRATELOR motive de INSOLVENŢĂ de la OLTCHIM

Miercuri, 14 mai a.c., la Tribunalul Vâlcea, a fost înregistrată cererea administratorilor judiciari de la Oltchim direcţionaţi de avocatul Gheorghe Piperea, prin care firmele lor Rominsolv şi BDO Business Restructuring solicită pagube de 500 de milioane de euro, fosta conducere a combinatului fiind acuzată de decizii eronate de management, spolierea companiei şi investiţii ineficiente.

Constantin Roibu, fostul director general al combinatului şi echipa sa de conducere, Vasile Măndica, fost director Economic, Veronica Preoteasa, fost director Comercial, Nicolae Olaru, fost director Comercial şi Daniel Mihăescu, fost director Divizia Petrochimică Piteşti sunt chemaţi în faţa instanţei de judecată.

Administratorii judiciari Piperea şi Bălan justifică cererea de chemare în judecată cu Raportul asupra Insolvenţei şi raportul Curţii de Conturi, ambele din 2013, unde, printre altele, se precizează: „folosirea bunurilor societăţii în interes propriu sau în interesul altei persoane[...] dispunerea, în interes personal, a contiuării activităţii care duce la încetarea de plăţi, folosirea mijloacelor ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăţi".

Piperea şi Bălan acuză fosta conducere a combinatului chimic de măsuri manageriale inadecvate, investiţii ineficiente, tranzacţii comerciale controlate direct sau indirect de managementul societăţii. Cei mai mari creditori ai Oltchim, cu creanţe garantate, sunt AVAS, băncile şi Electrica Furnizare.

Această perioadă este una dificilă pentru Oltchim, care este în plin proces de privatizare, având termen limită în data de 6 iunie a.c. Statul vrea să vândă la pachet Oltchim şi rafinăria Arpechim, după ce aceasta va preluată de la Petrom. De Oltchim este interesat un consorţiu chinez şi SIF Transilvania.

"În calitate de manager al Oltchim pentru mai mult de 20 ani, împreună cu echipa pe care am coordonat-o, cu care am construit una dintre cele mai reprezentative companii din România, mă consider îndreptăţit să formulez critici şi să am opinii bine fundamentate referitoare la cauzele reale ale insolvenţei. Consider că opinia publică din România, inclusiv partenerii de afaceri ai societăţii şi cei instituţionali, merită să cunoască adevăratele cauze care au dus la insolvenţa Oltchim, aşa cum sunt văzute din interior, şi nu prin ochii celor care au drept scop primar muşamalizarea adevărului în interesul unor grupuri de interese şi încasarea unor comisioane de succes din înstrăinarea activelor Oltchim, indiferent de consecinţe." – declara Constantin Roibu, cel care a condus combinatul chimic din 1991 până în 2012.
oltchim cladire
Adevărul despre insolvenţă

Raportul (Piperea – n.r.), atât prin conţinutul său intrinsec, cât şi prin afirmaţiile din mass-media ale autorilor acestuia, reprezintă în realitate doar o campanie denigratoare, având următoarele scopuri:

1. Inducerea în eroare a tuturor persoanelor interesate, respectiv creditorii, acţionariatul (inclusiv statul român), partenerii (furnizorii şi clienţii tradiţionali), salariaţii Oltchim, precum şi opinia publică în general, cu privire la cauzele reale ale insolvenţei Oltchim, şi

2. Denigrarea şi distrugerea imaginii Oltchim, în calitate de principal actor pe piaţa produselor petrochimice din sud estul Europei, în vederea înstrăinării către grupuri de interese aflate în legături publice cu acţionarul minoritar şi ostil intereselor Oltchim, respectiv Petro Carbo Chem (PCC).

Raportul conţine o serie de afirmaţii inexacte, incomplete, rupte din context, contrare realităţii (de-a dreptul mincinoase), toate în vederea realizării scopurilor de mai sus. Subliniem că acest consorţiu de administratori judiciari (BDO-Rominsolv), nu are nicio experienţă în domeniul analizei şi managementului activităţii de producţie şi comercializare a produselor petrochimice, în echipa lor nu există nici un specialist recunoscut sau certificat în domeniul petrochimic. Aceste lipsuri sunt reflectate în maniera lipsită de profesionalism, etică şi corectitudine prin care au întocmit Raportul. În realitate, Raportul nu reprezintă o informare a creditorilor, acţionarilor, salariaţilor şi a tuturor persoanelor interesate cu privire la cauzele reale ale insolvenţei Oltchim, ci o DEZINFORMARE cu privire la aceste aspecte, concluziile consorţiului bazându-se pe o lipsă de cunoaştere a specificului industriei chimice, erori semnificative în procesarea datelor, iar în unele cazuri regretabile, ţin pur şi simplu de rea-credinţă, demonstrând superficialitatea şi lipsa de profesionalism a celor care l-au întocmit.

Până în semestrul I al anului 2007, Oltchim a funcţionat realizând profit atât din exploatare cât şi pe total activitate, având capitaluri proprii pozitive (+109 mil Euro în semestrul I 2007) şi capitalizarea bursieră fiind de peste 928 mil Euro.

Statul român în calitate de acţionar majoritar, a încercat încă din anul 2007 şi cu cele mai bune intenţii să îndrepte o eroare făcută în anul 2003, când a majorat capitalul social al Oltchim fără a acorda drept de preferinţă acţionarilor minoritari. În acest sens a obţinut acordul tacit al Comisiei Europene pentru a diminua capitalul social al Oltchim cu suma cu care îl majorase în anul 2003 şi în aceeaşi Adunare Generală a Acţionarilor să facă majorarea capitalului social cu această sumă, cu acordarea drepturilor de preferinţă tuturor acţionarilor. Pentru aceste demers şi-au dat acordul toţi acţionarii, inclusiv PCC, care deţinea la acea dată 0,9 % din pachetul de acţiuni al Oltchim. PCC şi-a dat acordul pentru această operaţiune în scris, menţionând şi faptul ca ei sunt interesaţi de preluarea pachetului majoritar de acţiuni. În AGEA din noiembrie 2007, PCC a votat pentru diminuarea capitalului social, în acest fel 0,9% deţinuţi de ei în acţionariatul Oltchim au devenit 12%! În urma diminuării capitalului social, capitalizarea bursieră a Oltchim a scăzut de la 928 mil. Euro la 107,5 mil Euro, iar capitalurile proprii au devenit negative (-4,79 mil Euro).

Ulterior, PCC a blocat majorarea capitalului social în AGEA din noiembrie 2007 şi în AGEA din decembrie 2007, ducând după aceea o campanie agresivă de distrugere a societăţii, având drept scop reducerea valorii pe bursă a acţiunilor Oltchim pentru a putea cumpăra la un preţ cât mai mic pachetul majoritar de acţiuni. În acest sens, a se vedea adresa înaintată de PCC către acţionarul majoritar – AVAS în iunie 2007, prin care îşi exprima intenţia de a participa la privatizarea Oltchim. PCC în calitate de acţionar minoritar este şi concurent al Oltchim pe piaţa externă. Menţionez faptul că Oltchim vindea produsele sale în cantităţi mari pe piaţa Poloniei, unde PCC are capacitaţi de producţie similare cu cele ale Oltchim. În anii 2008 şi 2009, PCC a cumpărat cantităţi importante de polioli de la Oltchim pentru a-şi câştiga clienţii în Polonia şi Germania şi în paralel şi a consolidat capacităţile de producţie, luând prin practici comerciale lipsite de corectitudine, din cota de piaţă a Oltchim.

Practic, declinul Oltchim a început ca urmare a blocării majorării capitalului social de către PCC şi anume:

1. Capitalurile proprii au devenit negative şi Oltchim a trecut din clasa de risc bancar B în clasa E.

2. În acest fel, costul cu dobânzile şi comisioanele bancare ale Oltchim au crescut cu peste 100%. Precizez că în anul 2006 cheltuielile financiare au fost de 22,3 mil Euro, iar în anul 2007, au fost de 56 mil Euro ca urmare a modificării clasei de risc

Cu toate că în anul 2007 am înregistrat profit din activitatea de exploatare de 2,213 mil Euro, cheltuielile financiare enorme au dus la o pierdere totală de 28,7 mil Euro.

Capitalurile proprii devenind negative (-4,79 mil Euro), Oltchim nu a mai putut fi finanţată de bănci, compania fiind nevoită să apeleze la alte surse de finanţare mult mai scumpe, cum ar fi: credite furnizor, avansuri de la clienţi şi finanţări de la traderi.

La toate acestea s-au adăugat acţiunile concertate duse de PCC împotriva Oltchim prin: blocarea funcţionării, reclamaţii la Comisia Europeană pentru blocarea majorării capitalului social, acţiuni în instanţa împotriva Eximbank şi a Comitetului Interministerial de Finanţări, Garanţii şi Asigurări (CIFGA) pentru a nu acorda finanţări Oltchim, etc. Autorii Raportului mă acuză în mod explicit, că prin decizii manageriale lipsite de transparenţă, prin practici comerciale neoneste şi interesate, aş fi principalul autor al insolvenţei Oltchim. Aceasta, în condiţiile în care Oltchim este o societate listată la Bursa de Valori Bucureşti începând cu anul 2005, iar statul român în calitate de acţionar majoritar a impus reguli de guvernanţă corporativă şi transparenţă decizională la cele mai înalte standarde, reguli pe care noi le-am aplicat şi respectat.

În mod real, există câteva cauze majore care au dus Oltchim în insolvenţă, cauze care sunt susţinute de date, cifre, informaţii, documente, audituri şi analize de piaţă, întocmite de autorităţi şi entităţi competente şi specializate în domeniu, şi nu aruncate pe piaţă fără justificare, aşa cum procedează administratorii judiciari. Acestea sunt:

1. Diminuarea capitalului social al Oltchim şi blocarea în AGEA din decembrie 2007, cu rea-credinţă a majorării capitalului social de către PCC într-o manieră ostilă şi subversivă.

În martie 2012 Comisia Europeană a aprobat efectuarea majorării capitalului social la Oltchim, ca nefiind ajutor de stat. Statul român a notificat Comisia Europeană pentru a-i da dreptul să facă majorarea capitalului social ca nefiind ajutor de stat încă din anul 2008. Normal era ca în termen de 6 luni Oltchim să primească această aprobare, însă ca urmare a presiunilor şi reclamaţiilor făcute de către PCC, investigaţia CE a durat până în martie 2012.

În toată această perioadă, Oltchim a funcţionat la un nivel redus, fiind în permanenţă la un pas de închiderea activităţii, managementul făcând eforturi uriaşe pentru a face faţă atacurilor şi presiunilor făcute de acelaşi PCC. Cu toate că s-a luat aprobarea de la Comisia Europeană şi s-a convocat AGEA pentru majorarea capitalului social la Oltchim, în luna august 2012, reprezentantul statului în AGEA a votat într-un mod absolut inexplicabil împotriva majorării, conform mandatului emis de către OPSPI.

N-am înţeles niciodată ce a stat la baza raţionamentului celor de la conducerea MECMA şi a OPSPI şi de ce au blocat majorarea capitalului social, după ce timp de peste 4 ani statul român s-a luptat să obţină această aprobare?

2. Comportamentul comercial ostil şi acţiunile concertate ale acţionarului minoritar Petro Carbo Chem (PCC), având drept scop discreditarea Oltchim, blocarea activităţii la toate nivelurile şi pe toate sectoarele de activitate (producţie, comercializare şi cercetare).

Acest comportament a fost instrumentat prin implicarea activă a reprezentantului legal al PCC în România, Dl. Wojciech Zaremba şi a preşedintelui PCC, Dl. Waldemar Preussner. Succesul demersurilor acestora s-a manifestat prin pasivitatea Guvernului României (în diverse formule politice) în a efectua conversia creanţei AVAS în acţiuni, în ciuda faptului că s-a obţinut încă din iunie 2007 acordul tacit al Comisiei Europene la cel mai înalt nivel. În martie 2012 acordul pentru efectuarea conversiei a fost dat explicit şi în scris de către Comisia Europeană. Caracterul defăimător al acţiunilor la adresa Oltchim de către PCC a fost recunoscut fără niciun fel de dubiu şi în mod explicit de instanţele române în repetate rânduri, ultima recunoaştere o reprezintă câştigarea procesului împotriva acestora în 2013, întărind convingerea că aceştia sunt principalii răspunzători pentru insolvenţă.

Vă informam că vom continua toate demersurile pentru atragerea răspunderii juridice a PCC pentru rolul determinant în insolvenţa Oltchim, atât în nume propriu, cât şi în numele tuturor celor care au fost prejudiciaţi prin aceste acţiuni.

3. Oprirea furnizării materiilor prime de bază: etilena şi propilena de către OMV Petrom ca urmare a închiderii Arpechim – divizia petrochimică Bradul.

Închiderea Diviziei Petrochimice de la Arpechim în 2008 a forţat Oltchim să funcţioneze la mai puţin de 45% din capacitate, nemaiavând posibilitatea să procure materie primă din surse alternative. Astfel, scăderea la sub 45% din capacitate Oltchim nu mai are cum să fie profitabilă, fapt subliniat şi de auditorii societăţii KPMG în repetate rânduri. Aceştia menţionează clar în auditurile sale din 2009, 2010 şi 2011 că pierderile înregistrate sunt cauzate de funcţionarea redusă.

În plus, oprirea Arpechim a forţat Oltchim să facă schimbări şi opriri frecvente a fluxurilor tehnologice, toate cu costuri semnificative pentru societate. Tabelul 1 arată în mod clar nivelul de funcţionare redus la Oltchim şi se vede fără dubiu că funcţionarea redusă este cauza reala a pierderilor.

4. Criza industrială şi financiară, începând cu anul 2008, când Oltchim a pierdut pieţe şi parteneri tradiţionali.

Oltchim este un operator major pe piaţa produselor chimice, iar pieţele pe care operează sunt caracterizate printr-un grad ridicat de interdependenţă. Impactul crizei asupra capacităţii de plată a partenerilor tradiţionali ai Oltchim a fost unul semnificativ şi a forţat managementul societăţii: (a) să mărească termenele de plată a mărfurilor livrate şi (b) să revizuiască cantităţile şi oferta de produse, având în vedere schimbările dramatice prin care treceau toţi partenerii societăţii. Este menţionat clar de către KPMG în auditul anului 2008 că principala cauză a pierderilor o reprezintă declanşarea crizei mondiale, Oltchim fiind puternic afectat, deoarece exporta peste 75% în producţia sa.

5. Schimbarea procedurilor de privatizare în anul 2012 şi a caietului de sarcini pentru privatizarea Oltchim cu o săptămână înainte de termenul de depunere a ofertelor.

Această manieră amatoricească de a conduce un proces de privatizare a unei companii cu valori de sute de milioane de Euro, arată cât de dezinteresaţi au fost cei care au gestionat întregul proces. Se pune întrebarea: pe cine au reprezentat de fapt cei care au condus MECMA şi OPSPI la momentul privatizării?

Sunt dispus să susţin în mod argumentat şi documentat (spre deosebire de maniera în care a fost redactat Raportul (Piperea – n.r.), toate aceste concluzii în faţa oricăror autorităţi administrative sau judiciare din România, precum şi a factorilor decizionali din mediul de afaceri. Datele şi informaţiile utilizate în acest material au fost procurate din surse publice, iar cele care nu au fost disponibile au fost furnizate prin asistenţa altor părţi menţionate în Raport.

Acest memoriu este doar un prim pas în identificarea corectă, obiectivă şi lucidă a cauzelor insolvenţei Oltchim, şi implicit a soluţiilor posibil a fi puse în practică în vederea reorganizării şi salvării acestui obiectiv de importanţă strategică naţională, precum şi în protejarea legitimă a demnităţii şi reputaţiei de care se bucură întreaga echipă managerială a Oltchim, prin eforturile autentice de salvare a întreprinderii.

Doresc să asigur pe această cale pe toţi cei interesaţi că nu voi scuti niciun efort pentru recunoaşterea pe cale judiciară a caracterului tendenţios şi prejudiciabil al Raportului.

NOTĂ: Întrucât analiza insolvenţei de la Oltchim făcută de colectivul condus de ex-directorului OLTCHIM se întinde pe 86 de pagini de word, ceea ce va ocupa un enorm spaţiu tipografic (echivalentul a 4 ziare complete), vă sugerăm să continuaţi lecturarea importantului document pe Internet, folosind linkul: https://www.dropbox.com/s/jrjsq1vk91ms36n/RaportComplet.pdf
Evaluaţi acest articol
(11 voturi)
Magda POPESCU

Autorul acestui material de presă poate fi contactat pe email la adresa magda.popescu@voceavalcii.ro
Urmariți acest autor și pe Google Plus

Editorial

13
Feb2020
Distrugerea României

Distrugerea României

Written byRomeo POPESCU

Cei care conduc destinele românești după 1989 pot fi  considerați trădători de țară. După asasinarea Ceaușeștilor, România a intrat în stare de ocupație nedeclarată și plătește tribut. Cum altfel explicați distrugerea sistematică a economiei, din ordinul și cu supervizarea celor...

Opinii

11
Iun2020
Alianța care poate arunca în aer scena politică din Vâlcea

Alianța care poate arunca în aer scena politică din Vâlcea

Written byMagda POPESCU

Țineți minte cinci cuvinte: Buican vrea să fie președinte! Cine subestimează capacitatea politică a lui Cristian Buican face o greșeală imensă. Omul este un adevărat animal politic care știe ce vrea, dar și mai mult, știe și cum poate obține...