Prima ştoarfă şi al doilea om în stat

În istoria României deşi găsim nenumărate cazuri de trădători, nu avem gesturi de căinţă, de sinucideri spectaculoase. Noi nu avem nici măcar un Iuda, care se spânzură după actul de trădare, ci numai trădători care se împacă cu propria conştiinţă şi vinovăţie. La noi, trădătorii ajung să capete demnităţi, chiar dacă efemere sau sume de bani care descalifică şi mai mult gestul. Ţara are destui trădători şi acum. De încă unul nu mai era nevoie. Şi a apărut din casa PNL. Un fondator al partidului, fost şef de partid, fost prim ministru şi, acum, şef al Senatului. Un "fost" şi pentru viitor! Nume de cod Trădiceanu.

Cu trădarea lui Tăriceanu s-a definit culmea nobleţii politice româneşti: a fi prima ştoarfă şi al doilea om în stat. Circulă o legendă. Am citit-o şi v-o spun şi dumneavoastră acum, pentru că s-a ivit prilejul. Este vorba de misterioasa "trădare" a aliaţilor de la PSD, de către Tăriceanu, în noaptea de 30 noiembrie 2008. Când cu alianţa DA pe care Tăriceanu a transformat-o în alianţa BA (nu este vorba de Alianţa DA a Convenţiei Democrate, deşi şi pe aceasta a trădat-o). Se înţeleseseră, chipurile, Tăriceanu şi Geoană să iasă împreună şi să susţină alianţa la guvernare PSD-PNL. Dar nu s-a mai întâmplat. Tăriceanu ar fi spus ceva de genul: "Mi-aş trăda înaintaşii liberali dacă aş intra cu PSD în coaliţie la guvernare". Am fost sceptic, atunci când am auzit. Azi, nu cred o iotă.

Atunci, ca şi azi, Tăriceanu a pus, mai presus de orice, o funcţie pentru el. Atunci voia funcţia de premier. N-a primit-o şi a invocat înaintaşii. Azi, pentru funcţia de preşedinte al Senatului, şi-a trădat, fără probleme, înaintaşii. Tăriceanu şi-ar trăda şi familia pentru a-şi atinge scopul. Este un om jalnic, este lipsit de moralitate. A înşelat electoratul de dreapta şi în perioada când a fost premier, îl înşeală şi acum. În mod clar, Tăriceanu este mai la stânga decât socialiştii lui Ponta. Pesedistul şef ar lucra bine cu motociclistul, pentru că îi place să lucreze cu lingăii care nu ies din cuvântul lui. La cât e de plin de el, nu realizează că lingăii sunt cei mai periculoşi. Tăriceanu ar pupa în dos şi o locomotivă, numai să-l ia Ponta sub aripa lui. Nu contează ce faci sau ce ştii să faci, contează doar cât de slugarnic eşti şi cât de bine te dai pe lângă cei de la putere.

Tăriceanu a căzut în aceeaşi capcană ca şi Antonescu. Deocamdată PSD are nevoie de voturi în plus în Parlament şi de o imagine bună în ochii poporului că nu ei au rupt USL. Cu Tăriceanu şi un grup liberal de strânsură, pot chiar să afirme că mortu-i viu. Pesedeii îl vor folosi pe Călin Popescu Tăriceanu în treburi de o abjecţie absolută, pe care ei, liderii PSD, nu le-ar face, deoarece le-ar păta cămăşile de sute de euro bucata. Au fost cazuri în istorie când, descoperind c-au fost trataţi ca nişte dezertori netrebnici, unii s-au sinucis din scârbă faţă de ei înşişi. Nu e cazul lui Călin Popescu Tăriceanu. Pentru aşa ceva trebuie să ai coloană vertebrală. Fie ea şi încovoiată, dar coloană vertebrală. Călin Popescu Tăriceanu are însă în locul cu pricina o jartieră de târfă.

Dacă crede că a ştii să combini o cravată cu o cămaşă, un sacou şi o batistă, înseamnă caracter şi bărbăţie, înseamnă că n-a înţeles nimic. El a rămas la stadiul de umeraş pe podiumul de prezentare a ţoalelor codoaşei Zina (creator de modă unde a lucrat Tăriceanu ca manechin). Tăriceanu, ca persoană, nu are nimic comun cu caracterul. Cu bărbăţia? Doar a avut 5 neveste cu cununie. Şi uite aşa, din diversiune în diversiune, se mută atenţia de la faptul că guvernul este incompetent şi nu lucrează. O lună de zile, după ce au venit din vacanţa de iarnă, au ţinut-o cu fojgăiala pe scaunele guvernamentale. Acum, cu cazul lui Gică Popescu, o lună de zile vor să abată atenţia de la faptul că nu guvernează. După aceea, începe campania electorală pentru europarlamentare.

Şi iac-aşa, mai câştigă şi procente electorale cu smiorcăielile prefăcute pentru Gică Popescu şi... A mai întrebat cineva cine nu a întrunit comitetele de urgenţă în cazul accidentului aviatic? Nimeni! Chiul în masă, la guvern, la parlament, salariile curg gârlă, trai pe vătrai, căldurică, 8 martie, sindrofii şi muncă, ioc! Tuturor acestora li s-a adăugat Tăriceanu. N-o să uit uşor sila şi greaţa resimţite în ziua când acesta urca scările lui El Dottore trădându-l pe El Dormitore!
Evaluaţi acest articol
(35 voturi)
Romeo POPESCU

Autorul acestui material de presă poate fi contactat pe email la adresa romeo.popescu@voceavalcii.ro
Urmariți acest autor și pe Google Plus

Opinii

11
Iun2020
Alianța care poate arunca în aer scena politică din Vâlcea

Alianța care poate arunca în aer scena politică din Vâlcea

Written byMagda POPESCU

Țineți minte cinci cuvinte: Buican vrea să fie președinte! Cine subestimează capacitatea politică a lui Cristian Buican face o greșeală imensă. Omul este un adevărat animal politic care știe ce vrea, dar și mai mult, știe și cum poate obține...