Dovada vie că America e pământul tuturor posibilităţilor este alegerea lui Barack Obama în funcţia de preşedinte al Statelor Unite. Am trăit să vedem o minune de neconceput până acum câţiva ani, adică un preşedinte negru la cea mai „albă" casă din lume, pe cale să devină "Casa neagră". Obama este primul om de culoare care va conduce cea mai puternică ţară din lume, dar  nu face parte dintre negrii afro-americani descendenţi din sclavii aduşi pentru a munci pe plantaţii, deci nu este exponentul lor. Nici nu are educaţia şi instrucţia unui astfel de exponent. Tatăl lui este un fost student kenian trimis la studii în SUA, iar mama lui este albă. A fost crescut şi educat în familie de albi protestanţi şi nu este musulman. El nu se simte ca fiind negru şi nici ca făcând parte dintre negri. E un alb puţin mai închis la culoare, dar care a avut norocul să fie simpatizat de negri, care s-au prezentat în număr foarte mare să îl voteze. Candidatul democrat a obţinut suficiente voturi în Colegiul electoral pentru a deveni al 44-lea preşedinte american. La aceste alegeri, s-a înregistrat o prezenţă record la urne. Din 1960, anul candidaturii lui John F. Kennedy, nu au mai votat atâtea milioane de alegători, în primele opt ore de la deschiderea secţiilor de votare. Cei doi candidaţi care doreau să îi succeadă lui George W. Bush reprezintă două generaţii diferite: Barack Obama are 47 de ani, iar John McCain 72 de ani. Valorile şi viziunile lor sunt foarte diferite, chiar dacă ambii afirmă că reprezintă schimbarea.

Obama a promis că va scădea impozitele pentru 95 la sută dintre salariaţii americani, că va adopta o politică de importante lucrări de infrastructură. Pe plan internaţional, Obama a promis că va retrage soldaţii americani din Irak „în mod responsabil" în termen de 16 luni şi că îşi va concentra eforturile pe lupta împotriva al-Qaida şi a talibanilor. Într-o ţară unde populaţia de culoare nu avea acces la birourile de vot în urmă cu numai jumătate de secol, alegerea lui Obama este istorică. Noul preşedinte, care îşi va prelua mandatul la 20 ianuarie, va moşteni o situaţie economică extrem de dificilă. Statele Unite, aflate în pragul recesiunii, traversează cea mai gravă criză financiară după cea din 1929 şi sunt angajate în două războaie, în Irak şi Afganistan. Iluzia preşedintelui salvator, care s-a format în urma promisiunilor electorale gen "Robin Hood" care ia de la bogaţi şi dă la săraci (mulţi dintre ei foarte leneşi) şi dorinţa firească de schimbare care a fost intens folosită de oamenii de campanie au determinat alegatorii să ia o decizie mai mult sentimentală votându-l pe Obama; în acelaşi timp promisiunile pacifiste precum şi imaginea republicană şifonată de preşedintele anterior, şi-au făcut datoria.

America a primit ceea ce merită mai mult: un preşedinte negru, pe care să-l cheme Hussein şi care să fie şi musulman. Votanţii care au decis sunt cei de la colţul străzii, care ascultă hip-hop, se apelează cu „cioară", stâlcind limba engleză şi nu cei din statele agricole din centru care muncesc 14 ore pe zi împreună cu familia sau muncitorii din Detroit sau Pittsburg. După mine şi nu numai, aceia sunt adevărata America! Cu toate acestea, sunt convins că Obama nu se va comporta în mandatul său ca un exponent al negrilor afro-americani, dovedind că este preşedintele tuturor americanilor. În luna ianuarie, la întoarcerea din America, după o vizită în statul Ilinois, fieful senatorului Barack Obama, am prezentat opiniei publice vâlcene, entuziasmul populaţiei sărace din SUA privind victoria acestuia, precum şi susţinerea declarată a românilor din Chicago care speră că vor fi răsplătiţi cu sprijin oficial în obţinerea rapidă  a cetăţeniei americane.

Totuşi, mă îndoiesc de acest lucru, priorităţile noului preşedinte fiind altele. Românii se pot întreba care va mai fi relaţia lor cu Statele Unite. Mult hulitul George W. Bush, preşedintele republican al SUA, este cel care a invitat România în NATO, în 2002, este cel care a venit la Bucureşti şi Constanţa, în 2008, este cel care a hotărât baze americane în Dobrogea. George W. Bush îşi aminteşte în numeroase ocazii de curcubeul pe care l-a văzut la Bucureşti, la fel cum bunul său prieten, fostul ambasador american în România, Nicholas Taubman, consideră că după Marea Britanie ţara noastră este cel mai de încredere aliat pe care America îl are în Europa. Va mai trece, totuşi, timp până când relaţia Bucureşti-Washington ar putea să atingă intensitatea de astăzi. Cu alte cuvinte, va mai dura până când Obama va găsi România pe hartă. Dar până atunci, există un pericol major ca Barack Obama să aibă destinul celora din familia Kennedy, John şi Robert, care au încercat o apropiere de socialiştii din Est. Noului preşedinte i se va „coace" la fel o „criză" prin care el va putea arăta întregii lumi cum va reacţiona.

Preşedintele nu este altceva decât „păpuşa" cu care se joacă „consilierii" şi lobyiştii diferitelor sfere de interese, de regulă cele militare şi financiare. În ianuarie, spuneam că America nu este pregătită să aibă un negru la Casa Albă, concluzie desprinsă în urma dialogului cu mai mulţi americani - americani şi, pe acest fond, este posibil orice. Obama a făcut promisiuni de natură socială, greu de îndeplinit fără a se umbla la averile bogaţilor, la reducerea drastică a cheltuielilor de dezvoltare, la creşterea impozitelor, başca faptul că rasiştii nu au dispărut din istoria contemporană a celei mai puternice ţări din lume. Deja, pe un site american de politică a fost postat următorul banc: "Obama a ajuns la poarta raiului şi recomandându-se drept primul preşedinte de culoare al Americii, Sf. Petru i-a zis mirat: «Zău, n-am auzit despre aşa ceva… şi când ai fost ales?». «Acum 20 de minute», răspunse Obama-îngeraşul negru". Fie să nu se ajungă până aici!

versiunea pentru tiparire
trimite prin e-mail

inapoi sus