După mai mult de 20 de ani aflat în fruntea ortodoxiei române, odată cu moartea Patriarhului Teoctist, Biserica Ortodoxă Română (BOR) a suferit o mare pierdere. Numele lui PF Teoctist va rămâne asociat pentru totdeauna de prima vizită a unui papă într-o ţară majoritar ortodoxă după schisma din 1054. Noi toţi îi datoram recunoştinţă pentru faptul că l-a invitat în România pe Papa Ioan Paul II. Au fost câteva zile în care nu ne-am dezlipit de televizor, de fapt Patriarhul ne-a oferit şansa să urmărim în direct o mare personalitate a lumii, iar Teoctist a fost la înălţime! Nici nu a avut loc bine înmormântarea rămăşiţelor sale pământeşti şi balcanismul unora a început să dea în clocot. Presa naţională cârcotaşe a intrat, la ordin sau de bună voie, într-un concurs cu tema „Hai să vedem care ne minţim mai mult concetăţenii". La unison, s-a dat un verdict provocator: moartea Patriarhului reprezintă o conspiraţie ocultă, masonică, pentru a elimina un pion important. Autorii afirmă că toate faptele petrecute confirmă această conspiraţie. Ei spun că Teoctist, pur şi simplu, a fost luat pe sus şi hăcuit.

     Acum, după autorii teoriei, se va produce pasul doi urmărit de conspiratori: plasarea omului dorit în funcţia de Patriarh al României. Deja se fac jocurile, se insuflă mediatic cine ar merita să preia conducerea BOR, iar politicianul Frunzăverde l-a şi nominalizat pe ocupantul postului: mitropolitul IPS Daniel al Moldovei. A fost asasinat sau nu, Patriarhul României? Prea Fericitul a adormit la o vârstă destul de înaintată şi este posibil să fi murit din cauze naturale. Dar, pe de altă parte sunt cunoscute relaţiile pe care le are IPS Daniel cu masoneria şi politicienii ajunşi în colegiul elector al sfântului Sinod (exemplu: Frunzăverde) îl doresc pe fratele lor mason în fruntea BOR. Minciună sau adevăr? Teamă îmi este că mergătorii la biserică s-ar putea să le strice socoteala şi vor ieşi în stradă pentru a împiedica alegerea unui patriarh ceva mai puţin ortodox decât ceilalţi membri ai sinodului.

     Presa internaţională acordă mari spaţii tristului eveniment şi, pe aceeaşi linie a influenţării, ea nu pregetă să afirme că „în ciuda aderării României la Uniunea Europeană, Biserica Ortodoxa îşi menţine reputaţia de instituţie conservatoare care întârzie să se adapteze progresului". Care progres? Drept urmare, spun autorii din ţară ai teoriei conspiraţiei, s-a „operat" o mişcare a la Papa Ratzinger (probabil, care, spun tot ei! ... „i-a făcut un pic de vânt" lui Papa Ioan-Paul II-lea, ca era vremea planurilor pentru războiul mondial din 2012 şi trebuia să iasă odată din scenă). Se afirmă că în acest mod suspect „l-au decedat" şi pe Patriarhul Teoctist (de la o banală chirurgie de prostată, care azi se poate face chiar şi laparoscopic). Pe urmă, dacă presa română vorbeşte de doi candidaţi: IPS Daniel - ecumenistul şi IPS Teofan - unealta IPS Anania, presa internaţională vorbeşte direct de IPS Anania.

     Care-i adevărul şi unde-i provocarea? Rezultatul votului din adunarea extraordinară a Sfântului Sinod care va avea loc peste o lună şi jumătate va tranşa o confruntare ce există de ani de zile în BOR, confirmând sau invalidând suspiciunile. Cu siguranţă, împotriva Bisericii Ortodoxe Romane (BOR) a existat şi, poate, mai există un plan de divizare, după cum spun chiar şi ziarele străine. Primul moment a fost scindarea Mitropoliei Ardealului, la sfârşitul anului 2005. După ce IPS Laurenţiu Streza a reuşit să acceadă la funcţia de mitropolit al Ardealului, susţinut fiind de IPS Daniel, mitropolitul Moldovei părea să fie în avantaj printre prelaţii din Ardeal, cu o influenţă considerabilă şi în acea zonă a României. La scurt timp, însă, IPS Daniel a pierdut printre degete jumătate din susţinerea obţinută. Sfântul Sinod a propus imediat împărţirea la 4 noiembrie 2005 a Mitropoliei Ardealului în două: Mitropolia Ardealului, în frunte cu IPS Laurenţiu Streza şi Mitropolia Transilvaniei de Nord, în frunte cu IPS Bartolomeu Anania. Înscăunarea acestuia din urmă ca mitropolit a diminuat practic forţa Înalt Preasfinţitului Laurenţiu şi implicit a IPS Daniel.

     Astfel, marea majoritate a ierarhilor ardeleni au devenit subordonaţi direcţi ai lui Anania. Al doilea moment a fost schimbarea Statutului BOR, care a avut loc la 18 ianuarie 2006. Până la această dată, desemnarea succesorului la scaunul patriarhal ţinea cont de cutuma că devin patriarhi mitropoliţii Moldovei. Existenţa acestei legi nescrise înseamnă că lupta pentru succesiune era ca şi tranşată în favoarea IPS Daniel. La presiunea adversarilor IPS Daniel, Sinodul a modificat anul trecut Statutul, stabilind reguli clare de alegere a Patriarhului. Concret, candidaţii sunt propuşi mai întâi de membrii Sinodului. Apoi, succesorul este ales prin vot secret de Colegiul electoral - format din circa 180 de persoane, printre care membrii Sfântului Sinod, membrii Adunării Naţionale Bisericeşti, dar şi decanii facultăţilor de profil etc. Această modalitate de vot a diminuat şansele IPS Daniel de a urca în scaunul patriarhal fără a trece prin furcile caudine ale Sinodului. Moartea Întâistătătorului BOR a lăsat în urmă o comunitate creştină care riscă să se divizeze între modernişti şi tradiţionalişti.

          N.B.- Informaţii obţinute din înalte sfere bisericeşti afirmă că PF Teoctist a fost la consult, în Germania şi de acolo i-a fost recomandat profesorul Sinescu, dar şi să se opereze în ţară. Apoi, legat de acest trist eveniment, am aflat că prof. dr. univ. Nicolae Ursea, medicul curant al PF Teoctist l-a reclamat de malpraxis pe profesorul Ioanel Sinescu, chirurgul ghinionist. Este primul caz cunoscut de mine - şi, slavă Domnului, cunosc bine breasla - în care un medic acuză un alt medic. De obicei mortul este de vină. Ce înseamnă progresul, domnule... Probabil că sub atenta îngrijire a doctorului Ursea, Prea Fericitul, Dumnezeu să îl odihnească!, ar fi atins, sau chiar depăşit, vârsta lui Matusalem. Dacă nu ar fi comic, ar fi trist. Şi viceversa.

versiunea pentru tiparire
trimite prin e-mail

inapoi sus