Aveam o ţară minunată, dar nu ştim ce să facem cu ea. Iată. Decembrie 1989. Jos Ceauşescu. „Jos comunismul". Toţi românii erau fericiţi. Începea o eră nouă în România. 1990 - 2007, dezamăgire. Mineriade, Ilici, Caritas, FSN, Brucan, ţepe financiare, droguri, „stupid people", prostituţie, crimă organizată, Ţapul, manele, Jiji, ultraşi, Steaua, „căpşunari", prostituţie fizică/morală/politică, CVT, Bivolaru, SOV, ţepe, pedofili, Mutu, ţepe, Băse, Golden Spriţ, Ţirieci, Patriciu, ţepe, Irinel, ţepe, parlamentari, miliţieni, ţepe, banii, băieţi deştepţi, ţepe. Martie 2007. Oamenii lui Ceauşescu ne conduc şi acum. 2,5 milioane de concetăţeni au plecat/ fugit/ emigrat din România. Nebunia continuă. Ţara se află în faţa unui moment major în care trebuie puse bazele unei structuri politice sănătoase, precum cea care funcţionează în Uniunea Europeană. În acest moment nu mai funcţionează nimic din ceea ce s-a invocat în campania electorală din 2004, iar unele partide sunt împreună pentru că vor să îl pedepsească pe Traian Băsescu. Altele, pentru a-l susţine. Locatarul de la Cotroceni a deranjat oamenii lui Ceauşescu care conduc România de azi. Este de necrezut ca şeful statului să fie judecat de o comisie parlamentară condusă de Dan Voiculescu, dovedit de CNSAS că a făcut poliţie politică. Suspendarea preşedintelui este o aberaţie. Dar, ştiind despre ce este  vorba în substrat şi câţi oameni se tem la ora actuală că vor fi, cu adevărat, puşi să apară în faţa instanţelor, s-ar putea sa fie justificată o astfel de retorsiune. S-ar putea să se fi format coaliţia DNA-iştilor, care funcţionează tacit, indiferent de partidul în care se află. Aceasta este de fapt coloana vertebrală a reacţiilor enervante care au împărţit ţara în două. Traian Băsescu nu a cerut ca vreun dosar să fie judecat, dar, chiar şi dacă ar fi făcut aşa ceva, nu a influenţat actul de justiţie început prin ceva. Şi atunci, ce se invocă? Cu toţii suntem de acord că există o stare de corupţie aproape generalizată la nivel de putere. Într-o astfel de situaţie, premierul Tăriceanu practică un balet discursiv şi politic prin care de fapt a donat prerogativele puterii câtorva partide din Opoziţie. El riscă să transforme subiectul alegerilor pentru Parlamentul European într-o „a doua retragere din Irak", punând, încă o dată, România într-o postură penibilă în faţa Uniunii Europene. Votul uninominal cerut de democraţie trebuie să facă obiectul unei consultări publice mai largi, care să se refere şi la Parlamentul unicameral. Cetăţenii ar trebui întrebaţi dacă optează pentru o republică prezidenţială sau una parlamentară. Răspunsul la întrebări este absolut necesar pentru ca să se depăşească etapa de tranziţie ce a dus până acum numai la confuzii, tensiuni şi conflicte în politică. Roata nesimţirii se învârte destabilizator. Parlamentul trece cu tăvălugul peste Constituţie. Nu-i pasă de nimic şi de nimeni. Cei mai contestaţi parlamentari, capii del tuti capo, au alcătuit o comisie, chipurile de anchetă, pentru dărâmarea preşedintelui. Cine sunt cei din comisie? Preşedinte Felix Voiculescu, duşmanul declarat al lui Traian Băsescu. Cu redactarea documentelor s-a ocupat Norica Nicolai, alt duşman declarat al primului om din ţară, iar ceilalţi din comisie (care s-au ante-pronunţat pentru suspendare) sunt tot în tabăra duşmanilor declaraţi ai preşedintelui. Este clar că această comisie nu a putut fi imparţială, membri ei fiind în incompatibilitate cu poziţia lor faţă de preşedinte şi în conflict de interese cu interesele lor personale. S-a încălcat Constituţia şi s-a format o comisie de călăi, de comisari stalinişti, ce au dat verdictul de suspendare înainte de a avea capete de acuzare. În orice anchetă, anchetatul are dreptul la apărare, numai preşedintele nu are acest drept, pentru că nu poate fi audiat. Parlamentul sau această comisie nu-l pot audia. Din start i se refuză dreptul la apărare. Din acest motiv susţin că nu avem Parlament, avem dictatura parlamentară. Se încalcă legea fundamentală a ţării, se încalcă şi drepturile fundamentale ale omului. Parlamentarii nu mai reprezintă pe nimeni, se reprezintă doar pe ei. Până unde va merge băşcălia faţă de poporul român, până unde va mai merge mascarada parlamentară? Există prea multă tensiune în ultima vreme! Scorurile din sondaje nu sunt conştientizate de mulţi politicieni, ce par să fi orbit. Din câte se vede, s-a început o mare campanie de discreditare a preşedintelui, sperându-se că „încet-încet se face oţet", adică i se vor smulge procentele de popularitate, aşa, unul după altul. Ei, bine, realitatea arată că lucrurile stau exact pe dos. Chiar dacă aparent Traian Băsescu a mai pierdut nişte procente, tot el are de câştigat. Lumea şi-a dat seama de tentativa de manipulare la care este supusă de către mafia oligarho-securisto (chiar dacă vă enervează, nu e un clişeu) şi, într-o anumită măsură, opinia publică e supărată pe Traian Băsescu. Oamenii sunt nemulţumiţi că preşedintele nu răspunde destul de vehement la atacurile concertate murdar asupra sa şi sunt dezamăgiţi. De aceea creşte Gigi Becali în sufragii. Mulţi sunt aceia care ar dori ca Preşedintele să fie mult mai dur când este atacat, precum Becali, care face cu ou şi cu oţet pe toată lumea care se leagă de el. Deci, ăsta e marele efect. Procentele merg dinspre Băsescu spre Becali, nu spre PSD, PNL, PRM sau PC. Oricum, procentele transmutate, la apropiatele alegeri, merg tot spre Băsescu, chiar într-un prim tur, ca să nu mai vorbim de un al doilea. Sondajele reflectă în primul rând o stare de spirit şi nu intenţiile de vot. La vot lumea, totuşi, e mai cerebrală. PSD şi PRM scad, PNG creşte, PD şi PNL aparent rămân neschimbate, PC-ul tot inexistent e, PLD începe să apară… Concluzia este că cine va juca pentru Traian Băsescu, va câştiga şi chiar dacă trofeul se va împărţi între două-trei partide, tot merită!

versiunea pentru tiparire
trimite prin e-mail

inapoi sus