Spectacolul arestării unor vâlceni acuzaţi de comiterea a nu mai puţin de 8 infracţiuni grave a luat sfârşit. Peste 130 de lucrători de poliţie au scotocit în 19 locaţii existenţa probelor care să poată dovedi organizarea, constituirea, aderarea şi sprijinirea unui grup organizat, presupus a fi condus de Adrian Iordache - zis Piele. Scenariştii acţiunii de urmărire, prindere şi arestare a învinuiţilor Adrian Iordache, Ion Jugănaru, Constantin Fiastru, Vasile Stancu, Constantin Gabriel Mateescu, Constantin Lăzăroiu şi Dumitru Dobrin şi-au botezat munca de investigare şi anchetare sub sintagma „Operaţiunea SKIN". În sarcina arestaţilor s-au reţinut comiterea infracţiunilor de şantaj, evaziune fiscală, înşelăciune, spălare de bani, fraudarea bugetului de stat, fals în înscrisuri sub semnătură privată, infracţiuni electronice (utilizarea sistemelor şi programelor informatice şi a sistemelor de plată falsificate şi furt calificat). Aşa cum am promis cititorilor noştri, în fiecare număr al ziarului vom publica declaraţii şi alte probe existente la dosarul cauzei, din dorinţa de a informa corect şi la timp opinia publică.

                                           Continuarea declaraţiei nr. 041040 a martorului Petrescu Gheorghe

Menţionez că între SC Spaţial Petr SRL Frânceşti şi SC Adi şi Antonio SRL s-a încheiat un contract cu privire la exploatarea parchetului din punctul Modoia şi că pe toată perioada executării contractului această din urmă firmă a fost reprezentată de Fiastru Constantin, zis Lulu. La finalizarea lucrărilor de exploatare, SC Spaţial Petr Frânceşti avea de recuperat de la SC Adi şi Antonio SRL suma de 50 milioane ROL, reprezentând contravaloare masă lemnoasă, factură emisă iniţial de Ocolul Silvic Băbeni pentru SC Spaţial Petr SRL, banii fiind plătiţi din garanţia constituită în perioada licitaţiei de SC Spaţial Petr SRL.

Cu toate că TAF-ul, tractorul U651, cele 2 drujbe şi vagonul dormitor au fost date SC Adi şi Antonio SRL cu titlu de împrumut, fără să se perceapă o chirie, după plecarea intempestivă a fiului meu în străinătate, eu am observat că pentru aceste mijloace fixe şi masa lemnoasă exploatată până în acel moment s-au emis facturi de vânzare, mai puţin pentru vagonul dormitor şi s-au înregistrat în contabilitate de către Petrescu Alin.

Menţionez că în contabilitatea firmei mele nu există dovada că s-a efectuat plata acestor utilaje, în condiţiile în care valoarea lor a fost substanţial diminuată, astfel TAF-ul, care avea o valoare reală de aproximativ un miliard ROL, iar tractorul o valoare reală de aproximativ 500 milioane ROL, amândouă au fost evaluate la nivelul sumei de 833 milioane ROL, din care suma de 133 milioane ROL reprezenta TVA. De asemenea, cele 3 drujbe figurează în contabilitate cu preţul total de vânzare de 25 milioane ROL, în condiţiile în care numai una dintre ele poate fi vândută cu această sumă.

În pofida faptului, preţul utilajelor, chiar şi cel trecut în factura fiscală, nu a fost încasat de SC Spaţial Petr SRL Frânceşti, pentru că nu a fost plătit de SC Adi şi Antonio SRL, firma mea a plătit la bugetul consolidat al statului TVA în sumă de 133 milioane ROL, aferentă aşa-zisei vânzări a TAF-ului şi tractorului, mai târziu am aflat că SC Adi şi Antonio SRL a solicitat DGFP Vâlcea să ramburseze TVA în valoare de 4 miliarde ROL, în competenţa căreia intra şi cele 133 milioane ROL, bani care nu au fost plătiţi niciodată de SC Adi şi Antonio SRL către societatea mea.

În cursul anului 2004, Petrescu Alin a cumpărat de la Lăzăroiu Constantin un autocamion marca Mercedes, cu semiremorcă, rămânând o restanţă de plată în cuantum de 5.000 euro, în contul acestei datorii Lăzăroiu Constantin a perceput de la fiul meu sume fabuloase de bani, respectiv 11.500 USD, 30-40 milioane lei lunar în perioada iunie-decembrie 2004, precum şi suma de 280 milioane ROL în decembrie 2004, cu toate acestea Lăzăroiu Constantin avea pretenţia să i se plătească în 10.000 euro şi să îi fie remis un autoturism WV Passat achiziţionat printr-un contract de leasing de SC Spaţial Petr SRL.

Totodată, în luna februarie sau martie 2005, pe baza unui înscris sub semnătură privată prin intermediul unei firme sau fundaţii conduse de sora sa, Lăzăroiu Constantin i-a vândut o remorcă fiului meu, de fabricaţie germană, pentru care a primit de la acesta suma de 3.000 USD şi 60 milioane ROL, plătiţi prin două CEC-uri, însă cu toate acestea, Lăzăroiu Constantin a depus o plângere la Poliţia Băbeni, din cuprinsul căreia rezultă că fiul meu şi-a însuşit pe nedrept remorca, când a dus-o la revizia tehnică pentru omologare de la RAR.

După ce am avut o discuţie cu Lăzăroiu Constantin, în contextul căreia i-am reamintit care este realitatea, acesta nu m-a mai deranjat cu demersuri de acest gen.

Probleme de aceeaşi natură a avut fiul meu cu Ionescu Constantin, din Rm. Vâlcea, str. Ştirbei Vodă, însă şi acesta a încetat să emită pretenţii exagerate când în contextul unei discuţii i-am spus cum stau lucrurile.

Aşa cum am susţinut în declaraţia anterioară, fiul meu a plecat în data de 2 aprilie 2005, fără să încunoştinţeze pe cineva cu privire la cauzele şi destinaţia plecării sale, aflând anterior că el se află în străinătate.

De la plecarea lui şi până acum, eu am vorbit cu fiul meu de două ori, mai precis în data de 01.01.2007 şi în data de 23 aprilie 2007, împrejurare în care la întrebarea mea referitoare la motivele ce l-au determinat să părăsească ţara, acesta a răspuns textual: „A fost mai bine pentru mine, pentru dumneavoastră şi pentru familia mea să plec din ţară…".

Concluzia la care am ajuns eu a fost aceea că Petrescu Alin a procedat în acest fel datorită problemelor pe care le-a avut cu persoanele nominalizate în declaraţii.

Atât declar, susţin şi semnez, declaraţia fiind dată între orele 14:30 şi 17:00.

versiunea pentru tiparire
trimite prin e-mail

inapoi sus

• Ştefan Panciu, din Drăgăşani, şi-a petrecut aproape 4 ani din viaţă după gratii pentru că a furat bunuri din mai multe autoturisme • de cinci luni, de când a ieşit din puşcărie, a făcut tot ce este omeneşte posibil să obţină un loc de muncă • a fost în audienţă la preşedintele Consiliului Judeţean, Dumitru Buşe, care l-a dat afară şi i-a râs în nas

Foştii puşcăriaşi nu sunt nicăieri, niciodată şi de nimeni bine primiţi. În România de azi, ei au mari probleme de integrare în societate. În momentul în care îşi termină de ispăşit pedepsele, încearcă, din răsputeri, să devină oameni normali. Cel puţin unii dintre ei. Umiliţi, desconsideraţi, marginalizaţi, ajunşi în pragul disperării ei se adresează autorităţilor în speranţa că vor găsi un loc de muncă, care să le aducă ceva bani pentru un trai decent. Asta e cam tot ce vor. Şi un acoperiş deasupra capului. Poveştile despre viaţa de calvar pe care au dus-o în închisorile ţării sunt la mare căutate pe piaţa publicistică. Puţini sunt cei care se ocupă de  existenţa de după puşcărie a condamnaţilor, care, ani în şir, au zărit lumina decât după zăbrelele grele de fier ale unei închisori.

Cam aceasta este istoria dureroasă a unui fost deţinut, Ştefan Panciu, de 42 ani, din Drăgăşani, care şi-a petrecut aproape 4 ani din viaţă după gratii pentru că a furat bunuri din mai multe autoturisme. În momentul în care a ieşit din puşcărie, ne-a povestit el, nu a ştiut încotro s-o apuce. Când a redevenit om liber, Ştefan Panciu nu avea nimic al lui. Nici casă, nici bani, nici măcar haine. Pe părinţi nu i-a cunoscut niciodată, căci l-au abandonat la o casă de copiii, din primele clipe de viaţă. Viitorul, pentru un fost puşcăriaş, e o chestiune foarte complicată. Viaţa din închisoare e mult diferită faţă de cea de… afară. Acolo, trebuie să lupţi să supravieţuieşti clipei. În lumea noastră, aproape nimeni nu ar fi dispus să dea o şansă unui om cu asemenea trecut, şi apoi, cine l-ar angaja? Ce ar şti să facă el? Angajatorii nu vor să aibă de-a face cu oameni din astfel de categorii sociale. Sunt condamnaţi, de cele mai multe ori, să comită din nou infracţiuni, iar viaţa de afară începe să li se pară adevăratul calvar. De bine de rău, la puşcărie au ce mânca şi un pat în care să doarmă. Aşa gândesc mulţi dintre ei după ce au dat piept cu realitatea dură de afară şi cu refuzul categoric al autorităţilor de a-i ajuta să de integreze în societate.

Disperare şi foame

Ştefan Panciu a ieşit din închisoare în 13 februarie 2007, o zi cu ghinion consideră el. Prima parte a pedepsei şi-a ispăşit-o la Colibaşi, iar anii care i-au mai rămas, la penitenciarul din Turnu Severin. De cinci luni, de când a ieşit din puşcărie, a făcut tot ce este omeneşte posibil să obţină un loc de muncă. A fost în audienţă la preşedintele Consiliului Judeţean, Dumitru Buşe, care, zice el, l-a dat afară şi i-a râs în nas. „Sunt disperat, nu am ce mânca. Dorm în gară, pe bănci sau în vagoane. E tare greu. Tot ce-mi doresc este un salariu, cât de mic, ca să pot să-mi iau şi eu câte ceva de mâncare. Am fost şi la prefectul judeţului, dar nu a vrut să mă primească. Cu ceva timp în urmă, am făcut greva foamei în faţa Prefecturii. M-au luat de acolo cu poliţia" - ne-a mărturisit fostul deţinut. Văzând că problemele sale nu au niciun fel de rezolvare pe plan local, Panciu a depus zeci de memorii chiar şi la Preşedinţia României, Guvern sau Parlament. Nu s-a întâmplat nimic. Demersurile sale au rămas fără ecou. Cei ce ne conduc destinele, au rămas orbi la zbuciumul acestui om, care nu-şi doreşte decât să i se redea dreptul la o existenţă normală.

A vrut să-şi pună capăt zilelor

Ştefan Panciu povesteşte că, în închisoare, a vrut să se sinucidă pentru că se aştepta la calvarul ce avea să-l trăiască în afara celulei. S-a dus să ceară ajutor chiar şi edilului-şef al Drăgăşaniului, Gheorghe Iordache, care i-a spus să nu mai calce niciodată în primărie că nu are timp de el. „E foarte greu să ţi se dea cu şutul ca unui câine. Şi înainte de a intra la puşcărie, m-am simţit, toată viaţa, neintegrat în societate. La Drăgăşani, m-am dus să dorm într-un centru pentru persoanele fără adăpost şi am fost aruncat în stradă de personalul de acolo, pe motiv că sunt puşcăriaş" - a mai spus Panciu. Fostul puşcăriaş îşi aminteşte că atunci când era la închisoare, au venit în vizită, Nati Meir, Crin Antonescu şi Bogdan Olteanu. A profitat de prezenţa lor acolo şi le-a povestit de abuzurile care se fac în puşcărie şi la marginalizarea la care sunt condamnaţi foşti condamnaţi atunci când va veni clipa să fie, din nou, oameni liberi. Bărbatul spune că cei trei nici măcar nu s-au oprit să-l asculte. „Ce să fac eu acum? Mă obligă să fur din nou că nu am ce mânca. Nu mai vreau să ajung la puşcărie, dar ei nu-mi oferă nicio şansă" - ne-a declarat, deznădăjduit, bărbatul.

versiunea pentru tiparire
trimite prin e-mail

inapoi sus