În unul din numerele trecute, cu bunăvoinţa colegilor de la cotidianul Ziua, am preluat şi am difuzat articolul intitulat „Făptuloiu", articol prin care un vâlcean a făcut cunoscut opiniei publice comportarea nefirească a unor procurori ai DNA care, la denunţul său privind existenţa unei reţele de trafic de influenţă ce ducea până la uşa şefului Poliţiei Române, au făcut tot posibilul să fie protejate anumite persoane şi ca succesul acţiunii să fie limitat. După apariţia articolului în ziarul nostru, domnul Florea Olteanu, originar din Călimăneşti, victima unui întreg sistem de relaţii potrivnice, ne-a vizitat la redacţie, consimţind colaborarea printr-un interviu şi oferirea spre difuzare a mai multor documente incriminatoare la adresa procurorilor DNA. Prezentăm opiniei publice declaraţiile victimei Florea Olteanu şi interviul luat acestuia la data de 3 martie 2006. Vă asigurăm că menţiunile acestuia sunt consemnate în mai multe documente oficiale aflate la Preşedinţie şi în cancelarii ministeriale, politice şi administrative româneşti. Citind cele ce ni s-au spus prin două memorii şi un amplu interviu, veţi putea avea o imagine nouă asupra realităţilor din Justiţia şi Poliţia Română, apreciind nostalgic articolul 16 din Constituţie care spune că „Nimeni nu este mai presus de Lege". De asemenea, veţi putea afla modalitatea de pregătire „tehnică" a unui denunţător de către procurorii DNA şi instruirea ce se face în cazul organizării flagrantului de luare de mită. Taina le-a fost dezvăluită! • Romeo POPESCU

(continuare din numărul trecut)

Rep.: V-a mai sunat?

F.O.: Da. Perioadă de timp în care eu am încercat insistent, atât prin legătură telefonică, cât şi prin memorii şi cereri scurte, „solicit audienţă, să vă fac cunoscut un caz deosebit de grav, abuzuri comise de lucrători de poliţie". Nici la cererile prin care solicitam audienţă, nici prin legătură telefonică, şeful de cabinet îmi spunea tot timpul că nu este sau că este ocupat, nici la memoriile prin care arătam ce se întâmplă, nu am primit nici un fel de răspuns, totul era nul. O altă problemă, din februarie până în mai, Gogoaşe Maria nici o clipă nu a lăsat impresia că acest serviciu se va face contra unei sume. De fapt, eu am şi spus de la început că nu am bani şi că nici nu aş face aşa ceva. Eu lupt pentru a mi se face dreptate. Pentru prima dată mi-a spus despre bani în mai, evitând o perioadă de aproape 2 luni de zile orice întâlnire şi orice convorbire telefonică. Când ne-am întâlnit mi-a spus că a analizat situaţia destul de bine, că este vorba de un caz complex şi că vrea 5.000 de euro, deci s-a ridicat de la 4.000 la 5.000 de euro. Este consemnat în acel material, este o sinteză foarte clară. Mi-a mai spus că vrea 500 de euro pentru serviciile dumneaei. Mi-a pus din nou întrebarea dacă este mult şi i-am spus că dacă atât se consideră, atât va trebui să accept. După această discuţie, am încercat din nou să obţin o legătură telefonică, pentru că eu vroiam să mă conving dacă este ceva adevărat sau nu, adică vroiam să i-o iau înainte, vroiam să fac ceva ca să ajung în audienţă sau să mi se comunice ceva. Nu am reuşit. Iar dumneaei îmi dădea date pe care nu oricine putea să le cunoască, cu certitudine. Şi atunci mi-a creat, nu siguranţa, dar cel puţin mi-a dat de înţeles că are o legătură cu ceea ce se întâmplă şi probabil şi cu ceea ce înseamnă sistemul IGPR.

Rep.: Flagrantul unde a avut loc?

F.O.: Flagrantul s-a făcut în stradă.

Rep.: Unde? În ce oraş?

F.O.: În Bucureşti. Eu nu eram de faţă, a fost o mare greşeală a mea, am mers pe încrederea şi sinceritatea lor. Am zis că dacă până acum am reuşit să fac faţă la tot felul de piedici care au fost puse, s-a dat peste cap ora realizării flagrantului, trebuia să fie la ora 11 la IGPS şi la 13 m-am întâlnit numai eu cu ea, vă daţi seama cât mai dura ca să se deplaseze ei acolo, dacă am trecut peste aceste obstacole şi încă nu i-am creat o suspiciune, nimic nu mai putea întrerupe acţiunea. În momentul în care m-a sunat şi mi-a spus că a ajuns în autogara Militari, eu i-am spus că nu am ajuns în Bucureşti şi să ne întâlnim undeva. Am stabilit o terasă, la Hotelul Aviatorilor, nu mai reţin sigur. A fost de acord să ne întâlnim acolo, pentru că am zis să nu aştepte în autogară. În acest timp a avut loc discuţia dintre mine şi procurorii DNA, pentru că ei nu aveau banii pregătiţi, le-am spus „ne presează timpul, ce facem?". Procurorul Stoica mi-a spus „domnul Olteanu, staţi liniştit, nu vă mai enervaţi, duceţi-vă la întâlnire şi spuneţi-i că nu aveţi banii la dumneavoastră, că sunt în geantă la fiica dumneavoastră cu care urmează să vă întâlniţi". Le-am spus că nu pot să accept aşa ceva, pentru că de prea multe ori i-am spus că nu-i am, deci este ceva în neregulă. Procurorul Târnăcop a avut nesimţirea, că nu pot să spun altceva,  să îmi spună pentru a doua oară să punem hârtii în plic. Moment în care eu le-am spus că este o instituţie de rahat care îi caracterizează, le-am mai spus că şi-au bătut joc de mine şi încă din data de 21 au făcut tot ce este posibil pentru deconspirarea mea, pentru a-i face, eventual, pe cei care sunt în vizorul acestei acţiuni să îşi dea seama că sunt în pericol şi totul să ducă la întreruperea flagrantului. Le-am spus că nu sunt de acord cu această propunere pe care mi-o face pentru a doua oară, le-am reamintit că şi în birou la mine mi-au făcut aceeaşi propunere şi că dacă va eşua acest flagrant, voi face public. Procurorul Târnăcop mi-a spus faptul că dacă îmi convine să îi dau banii şi apoi să nu mă mai intereseze ce se întâmplă, pentru că, efectiv, mi-au spus din data de 23, când au fost la Călimăneşti, că mai există un pericol în afara celui a fi împuşcat de personalul IGPR, în Bucureşti să o piardă de sub observaţie pe Gogoaşe Maria şi să fie răspunzători de pierderea banilor. Din discuţiile tensionate din data de 23, l-am făcut pe domnul procuror să îşi dea seama că a greşit, şi a spus că vor face demersurile „folosind echipa de filaj mâine". Dar „mâine" fiind 24, deşi la ora 11 trebuia să se întâlnească Gogoaşe cu cineva din cadrul IGPR, la ora 11 nu erau scoşi banii din casierie, procurorul Târnăcop îmi spunea să punem hârtii în loc de bani. Procurorul Stoica îmi spunea să mă întâlnesc eu cu Gogoaşe şi să îi spun că nu am banii la mine, că sunt în geantă la fiica mea şi urmează să mă întâlnesc cu ea. După toate aceste fenomene şi toate reproşurile procurorului Târnăcop că îmi convine mie ca Gogoaşe să dispară cu banii şi pe urmă ei să fie răspunzători, reacţia mea dură la adresa lor, de fapt nu a fost prima, am avut o idee. Deci ce vă declar eu dumneavoastră şi ceea ce am scris, susţin, şi eu solicit şi cer să fiu supus la detectorul de minciuni, la poligraf. Pentru tot ce spun demonstrez că nu mint cu nimic. Nu poate un procuror din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie să spună cuiva să pună hârtii în plic. Haideţi să lămurim aspectul, deci din momentul în care eu acceptam să punem hârtii în plic şi mă întâlneam cu Gogoaşe Maria, chiar dacă se realiza flagrantul, nu era nimic, pentru că nu se putea face dovada. Hârtiile din plic nu puteau să înlocuiască banii. Le-am spus: „pentru ca dumneavoastră să nu mai aveţi acele probleme şi suspiciuni că Gogoaşe Maria ar putea să fie pierdută, este greu de urmărit în Bucureşti pentru că este trafic intens, atunci am o propunere. Un coleg al dumneavoastră să fie amicul meu. Eu o să mă deplasez cu acest lucrător al dumneavoastră la întâlnirea cu Gogoaşe Maria şi o să îi spun acesteia că este un amic de-al meu la care am apelat pentru că nu cunosc Bucureştiul. Şi pentru că oricum am ajuns târziu în Bucureşti şi pentru a nu se da peste cap ora, apelez la serviciile lui". Au fost de acord. În timp ce discutam, ce vă relatez eu dumneavoastră a durat mai mult de 15 minute pentru că a fost o adevărată ceartă între mine şi ei, sună din nou Gogoaşe Maria. Nu aveam ce să îi spun. Nu i-am mai răspuns la telefon. Au hotărât în final să scoată banii din casierie. Au sunat, nu ştiu cu cine au vorbit, l-au trimis pe acel ofiţer cu care au fost în data de 23 august la Călimăneşti, să ridice banii pentru ai marca. Între timp s-au făcut acele demersuri de verificare, poliţistul a venit din nou în biroul unde eram eu cu cei doi procurori şi i-a zis procurorului Târnăcop să mă ia să mă doteze din nou cu aparatura necesară pentru realizarea flagrantului. Am mers în birou la acest poliţist, m-a echipat şi mi-a dat aceeaşi cămaşă. Din nou, pentru o persoană abilă ar fi creat suspiciuni. Era o ţinută neadecvată persoanei mele, dar erau prea multe obstacole care au îngrădit nerespectarea orelor ca să mai fac şi eu mofturi. Sincer, vă spun, că îmi doream să se pună odată capăt să vedem ce se întâmplă, ce este în ţara asta, ce este cu Poliţia Română, pentru că este o mare problemă. Cel puţin mie nu poate nimeni să îmi redea încrederea în Poliţia Română. M-a echipat şi pe urmă şi el aştepta banii. Cât timp am stat cu acest ofiţer, Gogoaşe Maria m-a sunat de cel puţin 30 de ori. Am evitat să mai răspund, deşi insistau să răspund. I-am întrebat ce să îi spun şi mi-au zis să îi spun că vin imediat. I-am întrebat „cum, domne' imediat când abia v-aţi apucat să marcaţi banii?". Am refuzat efectiv să mai răspund, deşi ei dădeau semne de nervozitate pentru că eu nu îi ascultam. (va urma)

versiunea pentru tiparire
trimite prin e-mail

inapoi sus