Ziar de opinie și luptă împotriva corupției, crimei organizate, criminalității economico-financiare și abuzurilor.Ziar de opinie și luptă mpotriva corupției, crimei organizate, criminalității economico-financiare și abuzurilor.
"La ce-i bună libertatea cuvântului, daca nu te poți folosi de ea?" 

Decriptarea inscripției Tărtăria. Partea - 1

Această lucrare ştiinţifică scrisă de ing. Gheorghe Vasile vine în completarea unei alta, prezentată în luna aprilie a anului trecut, pe site-ul nostru: LA ÎNCEPUT N-A FOST SUMERUL. LA ÎNCEPUT A FOST TĂRTĂRIA.

Capitolul 1. Introducere.

Tăblița a fost descoperită în anul 1961 în localitatea Tărtăria din județul Alba, de către arheologul clujean Nicolae Vlassa. Este confecționată din lut sau mortar, are forma de disc cu diametrul de 5,8 cm și o perforație situată la 1,5 cm de periferie. Descoperirea a fost făcută într-un mormânt alături de alte două tăblițe și de scheletul unei femei. Conținutul site-ului arheologic are o vechime de 7.300 de ani. Se presupune ca tăblița a fost o amuletă, un obiect personal, că proprietarul a fost un șaman, o femeie șaman, o preoteasă, iar inscripția reprezintă o formulă magică, prin urmare are un conținut religios. S-au propus mai multe soluții de descifrare a inscripției, dar niciuna nu a fost agreată de către specialiști. Autorul prezentului studiu a găsit o soluție de decriptare a inscripției, prezentată în cele ce urmează.

Pentru decriptarea unui text necunoscut sunt necesare următoarele două condiții: să se cunoască valorile fonetice ale semnelor grafice, hieroglife, silabe ori litere și să se cunoască limba folosită în inscripție. Folosind argumente științifice, autorul a dedus că limba inscripției Tărtăria este limba vedică, limba arienilor vedici, un popor de origine indo-europeană, care s-a stabilit în nord-vestul Indiei în jurul anului 1.500 î. H. Specialiștii au ajuns la concluzia că limba vedică este foarte veche și foarte apropiată de limba proto-indo-europeană și că ar putea fi chiar această limbă străveche. O ipoteza științifică modernă, susținută de oameni de știința reputați, presupune că indo-europenii au existat în spațiul carpato-dunărean în urmă cu câteva mii de ani, deci autorul inscripției a folosit limba indo-europeană, adică limba vedică. Autorul decriptării a identificat în literatura religioasă vedică o incantație folosită cu ocazia recunoașterii unui preot vedic în poziția de preot de gradul trei și a presupus că această incantație este soluția de decriptare a inscripției hieroglifice Tărtăria. Prin compararea textului incantației cu textul hieroglific, s-a observat că fiecărei hieroglife îi corespunde un cuvânt, cu excepția versului patru, unde lipsește o hieroglifă. Prin numeroase încercări autorul decriptării a găsit legături evidente între cuvintele incantației și hieroglifele asociate, care sunt constelații cunoscute sau părți ale acestora, reprezentate în textul hieroglific. Autorul decriptării a folosit informații din mitologia vedică, astronomia vedică, astrologia vedică, religia vedică, limba vedică (vechea sanscrită) și istoria indo-europenilor. Fiecărei hieroglife i s-a atribuit un anumit cuvânt al incantației, Fig. 1. Nivelul de criptare este foarte avansat, prin urmare autorul inscripției a avut cunoștințe complete din cele cinci domenii ale științelor vedice menționate.

Incantația este următoarea:

Devadhinam jagat sarvam,

Mantradhinam ta devata,

Tan mantram brahmanadhinam.

Brahmana mama devata.

Traducerea literară este următoarea:

Puterea zeilor stăpânește tot ceea ce există (universul).

Puterea mantrelor stăpânește pe zei,

Puterea brahmanilor stăpânește mantrele.

Brahma este zeul meu.

Traducerea exactă este următoarea:

Puterea zeilor stăpânește universul,

Puterea mantrelor, pe zei,

Pe mantre, puterea brahmanilor.

Brahmana al meu zeu.

„Brahma”, „Brahman” sau „Brahmana” este zeul vedic suprem, un substantiv propriu de genul neutru, care se pronunță cu accentul pe prima silabă, iar „brahma”, „brahman” sau „brahmana” este preotul vedic, un substantiv de genul masculin, care se pronunță cu accentul pe ultima silabă. „Mantrele” sunt exprimări sacre, sunete spirituale, o silabă, un cuvânt sau un grup de cuvinte care se presupune că au o putere spirituală, și care se manifestă atunci când mantele sunt prezente sub formă audibilă, vizibilă sau sunt prezente în gândire. Metoda folosită pentru decriptare a pornit de la incantația vedică în discuție, considerată ca soluție de decriptare a inscripției hieroglifice și a parcurs procesul de decriptare în sens invers, pornind de la soluția finală și ajungând la textul hieroglific, folosind informații din cele cinci domenii ale științelor vedice menționate. Aversul tăbliței este împărțit în patru sectoare de cerc, sau cadrane, prin două diametre perpendiculare între ele, unul dintre diametre pornind de la perforație, Fig. 1. Cadranul 1 este cel din dreapta, sus. Fiecărei hieroglife i s-a atribuit un cuvânt al incantației și un număr de ordine, ca în Fig. 1. Cadranele au fost analizate în sensul acelor de ceasornic, iar hieroglifele, de la stânga spre dreapta. Toate hărțile prezentate sunt orientate spre nord, dacă nu se specifică altfel. Toate stelele folosite pentru reprezentarea hieroglifelor pe hărțile astronomice sunt stele cu magnitudine cuprinsă între zero și șase, deci sunt vizibile cu ochiul liber. În cazul în care s-au folosit stele cu magnitudine mai mare de șase (luminozitate mai mică) s-au dat explicațiile necesare. S-au folosit dicționare Sanscrito - Engleze (4), (6), (7), (8) și dicționar englez – român (5).

In textul literar al incantației în versiunea în limba vedică se disting cuvintele compuse „devadhinam”, „mantradhinam” și „brahmanadhinam” care conțin cuvântul „dhinam”, adică „putere”. Aceste cuvinte fac parte din versurile unu, doi și trei. Se observă că hieroglifele asociate acestor cuvinte conțin același simbol, un semicerc, în hieroglifele 1, 2, 6 și 8, din cadranele 1, 2 și 3. Prin urmare, un semicerc, în orice poziție s-ar afla, poate fi interpretat cu sensul de „putere”. S-a folosit și informația că arcul dublu a fost o armă puternică folosită de către arienii vedici pe câmpul de luptă în numeroasele lor războaie. Deci arcul, dublu sau simplu, este simbolul puterii, iar un semicerc are semnificația de „putere”.

Capitolul 2. Decriptarea hieroglifelor 1 si 2.

Hieroglifele 1 si 2 au fost tratate împreună. Acestui grup de hieroglife i s-a atribuit cuvântul „devadhinam”. Ambele hieroglife au forma literei ”D”, dar nu sunt perfect paralele, Fig. 1. Unghiul format de coardele arcurilor are mărimea de cca18 grade sexagesimale. Celor două simboluri „D” li s-a atribuit semnificația de „puterea zeilor”. Constelația Orion, adică “mriga”, (cerb) Fig. 2, conform celei mai vechi legende vedice, este corpul zeului Brahma, omorât de către zeul Shiva cu o săgeată cu trei vârfuri. Cele trei stele din centura constelației Orion, Fig. 2, zeta, epsilon și delta, reprezintă locurile unde zeul Brahma a fost lovit. Steaua lambda este capul zeului, cu semnificația „cap de cerb”. În Fig. 3 se observă un arc dublu obținut prin unirea unor stele, situate în estul constelației Orion. Imaginea este sugestivă pentru ceea ce am putea numi „puterea zeului Brahma”. Ținând seamă de legenda de mai sus și de semnificația de “putere” a unui arc dublu, identificat în constelația Orion, Fig. 3, autorul decriptării s-a orientat spre constelația Orion, pentru decriptarea grupului de hieroglife 1 și 2. În Fig. 4 sunt reprezentate două arcuri obținute prin unirea unor stele ale constelațiilor Orion și Taurus, cărora li s-a atribuit aceeași semnificație, „puterea zeului Brahma”. Se observă că în interiorul arcului din stânga, Fig.5, există un segment de dreaptă care unește stelele pi-4 și 6033. Acest segment a fost reprezentat în figură pentru a explica „tăietura” oblică din interiorul hieroglifei 1, Fig. 1. Se observă, de asemenea că hieroglifa 2, Fig. 1, are o întrerupere în partea dreaptă, inferioară a arcului, care corespunde perfect zonei lipsită de stele, cuprinsă între stelele 8025 și 8117 ale arcului, Fig. 5. Hieroglifele 1 și 2 reproduc cu fidelitate configurația din spațiul cosmic, existentă în cele două constelații. În Fig. 5 este redată configurația exactă din constelația Taurus, cuprinsă între stelele 7997 și 8117, reprodusă fidel în hieroglifa 2, Fig. 1. In Fig. 4 arcul din dreapta a fost reprezentat sub forma idealizată, un arc complet. Reprezentarea celor două arcuri pe harta astronomică, Fig. 4 și Fig. 5 a ținut seamă de aceste detalii. Comparând cele două arcuri din Fig. 4 cu grupul de hieroglife 1 și 2 din Fig. 1, se constată asemănarea perfectă d. p. d. v. al orientării, mărimii și poziției relative dintre ele. Unghiurile formate de coardele arcurilor din Fig. 1 și Fig. 4 sunt egale între ele și au mărimea de cca 18 grade sexagesimale. În Fig. 4 și Fig. 5 găsim reprezentarea perfectă a grupului de hieroglife 1 și 2 în constelațiile Orion și Taurus. Putem interpreta cele două hieroglife „DD” ca „puterea zeului Brahma”.

Capitolul 3. Decriptarea hieroglifei 3.

Această hieroglifă este formată dintr-un segment de dreaptă orizontal intersectat de cinci segmente mai mici perpendiculare pe cel orizontal. Hieroglifa este asemănătoare unui pieptene, Fig.1. Acestei hieroglife i s-a atribuit cuvântul „jagat”. Metoda de criptare folosită de autorul inscripției a constat în stabilirea unor legături între cuvintele incantației atribuite hieroglifelor, casele zodiacului vedic lunar, grupurile de stele (asterisme astronomice) asociate caselor și constelațiile principale care conțin aceste asterisme. Ca urmare, toate hieroglifele sunt reprezentări ale acestor constelații sau părți ale acestora în inscripția hieroglifică. Cuvântul „jagat” nu conduce la niciuna dintre casele zodiacale vedice după cum s-a concluzionat prin consultarea dicționarelor. Autorul decriptării a găsit un sinonim al cuvântului „jagat” și anume termenul „aditi”, care are și semnificația „zeița mamă”, dar și “zeița Aditi”, zeița care patronează cea de a 7 a casă lunară, sau casa Punarvasu. Stelele asociate acestei case sunt stelele Castor, Pollux și sigma din constelația Gemenii, Fig. 6. Se observă cu ușurință că în apropierea celor trei stele, care formează asterismul Punarvasu, se găsesc cele cinci stele care intră în componența brațelor celor doi gemeni; kapa, upsilon, iota, tau și teta, care formează un grup de cinci stele aproape colineare și care seamănă perfect cu hieroglifa 3, din Fig. 1. Fig. 7 conține reprezentarea hieroglifei 3 în constelația Gemenii și poate fi interpretată ca „jagat”, adică „stăpânește”.

Capitolul 4. Decriptarea hieroglifelor 4 si 5.

Hieroglifele 4 și 5 au fost tratate împreună. Cuvântul atribuit este „sarva”. La prima vedere, cele două hieroglife par două cercuri cu diametre diferite. La o analiză atentă se observă că hieroglifa 4 este o elipsă, iar hieroglifa 5 are forma unei săgeți orientată în sus, adică spre nord și are la bază un mic arc de cerc, Fig. 1. Termenul „sarva” este sinonim cu termenul „jagat”, adică „univers”. Această informație conduce direct la constelația Gemenii din Fig.6, folosind același raționament ca și în cazul hieroglifei „jagat”. Se observă că prin unirea stelelor: alfa, beta, kapa, lambda, zeta, omega, tau, și din nou alfa se obține un heptagon neregulat, care se poate înscrie perfect într-o elipsă. Axa majoră a acestei elipse conține stelele lambda, iota și ro. Prin unirea stelelor : niu, gama, epsilon, teta, Propus prin nebuloasa M35 și miu se obține o săgeată orientată spre nord, Fig. 8. Prin unirea stelelor Betelgeuse (alfa) și miu din constelația Orion cu steaua csi din constelația Gemenii, Fig. 8, se obține un arc de cerc, situat la baza săgeții, ca în Fig. 1. Fig. 8 conține grupul de hieroglife 4 și 5 reprezentate în constelația Gemenii și în constelația Orion. Prin urmare prin unirea stelelor din constelațiile Gemenii și Orion ca în Fig. 8 s-a găsit grupul de hieroglife 4 și 5, deci acest grup de hieroglife se poate interpreta ca „sarva”, adică „univers”.

Capitolul 5. Decriptarea hieroglifei 6.

Cuvântul atribuit acestei hieroglife este „mantradhinam”. Această hieroglifă este formată din două simboluri, Fig. 1. Partea inferioară este formată dintrun semicerc, partea superioară a unui cerc, iar partea superioară a hieroglifei este formată dintrun triunghi isoscel reprezentat cu vârful în jos, spre sud și trei săgeți paralele, egale și echidistante orientate spre nord, perpendiculare pe baza triunghiului, Fig. 1. Semicercul are semnificația de „putere”, după cum am stabilit mai sus. Cuvântul „mantra”, atribuit acestui simbol, are semnificația, preluată din dicționar, de „a cincea casă lunară”, casa Mrigasira care are ca stele asociate stelele lambda, phi 1 și phi 2, adică asterismul Mrigasira, „cap de cerb“ din constelația Orion, Fig. 2. Din triunghiul alfa, gama și lambda, care conține asterismul Mrigasira, se construiesc cele trei săgeți, orientate spre sud, spre cele trei stele mari din centura constelației Orion, zeta, epsilon și sigma, perpendiculare pe baza triunghiului, Fig. 9. Acest triunghi, rotit cu 180 de grade, cu săgețile spre nord, Fig. 10, seamănă perfect cu simbolul din partea superioară a hieroglifei 6 din Fig. 1, cu precizarea că cele trei săgeți sunt deplasate spre stânga. Acest simbol poate fi interpretat ca „mantra”. În Fig. 10 se poate vedea simbolul din partea superioară al hieroglifei 6, reprezentat în constelația Orion. Cele trei săgeți au fost reprezentate de către autorul textului hieroglific cu scopul de a localiza cu precizie triunghiul în constelația Orion. Întreaga hieroglifă va avea semnificația „mantradhinam”, adică „puterea mantrelor”.

Capitolul 6. Decriptarea hieroglifei 7.

Hieroglifa 7, Fig. 1, este formată din două simboluri și i s-a atribuit expresia „ta devata”. Simbolul din partea superioară este format dintrun punct în interiorul unei semielipse, adică simbolul „punct – semielipsă”. Simbolul din partea inferioară este format dintr-un triunghi isoscel, cu baza orizontală, care are un segment paralel cu baza triunghiului, construit în vârful acestuia. Acest segment are extremitățile îndoite în sus, respectiv în jos. Din expresia „ta devata”, termenul „devata” are semnificația „the deity”, adică „zeul”, un zeu important, iar termenul „ta” a fost tradus prin: bijuterie, giuvaier, luptător și virtute. Deci expresia „ta devata” a fost tradusă prin, „zeul cel strălucit, invincibil și virtuos” adică zeul Brahma. Această traducere conduce la cea de a 28 a casă vedică lunară, deci casa „Brahmi”, patronată de zeul Brahma sau casa „Abhijit”. Asterismul Abhijit, asociat acestei case lunare, este format din stelele: alfa, epsilon și zeta, din constelația Lira, Fig. 11. Prin unirea stelelor zeta, teta, lambda, și din nou zeta, se obține un triunghi aproape echilateral, Fig. 12. Prin unirea stelelor, HIP-93808, BSC-7146, BSC-6997 și HIP-90781 se obține segmentul transversal. Se observă că acest segment este paralel cu baza teta - lambda a triunghiului. Stelele HIP-93808 si HIP-90781 au magnitudini mai mari decât șase, 6.51, respectiv 7,37, și este posibil să fi fost identificate cu ochiul liber, de către astronomii antici, cu o acuitate vizuală foarte bună. Aceste două stele sunt singurele din întreaga inscripție care au magnitudine mai mare decât șase, care au fost folosite pentru decriptare. Semielipsa din jurul stelei Vega conține steaua epsilon. Cunoscând semiaxa minoră alfa - zeta, centrul steaua alfa și un punct steaua epsilon, ale unei elipse, se poate construi semielipsa din Fig. 12, alegând în mod convenabil focarele, astfel încât semielipsa să aibă forma celei din Fig. 1. Se presupune că autorul inscripției avea cunoștințe referitoare la construirea cercului și elipsei (o demonstrează hieroglifa nr. 4 si cele patru semicercuri care intră în componența hieroglifelor 1, 2, 6 și 8). S-a obținut o imagine asemănătoare hieroglifei 7 din Fig. 1. În urma unei analize atente a hieroglifei 7, din Fig. 1 se observă că în partea stângă a semielipsei există un punct, bine marcat. Această observație a fost făcută și de către alți cercetători. Acest punct este steaua epsilon, Fig. 12, pe care autorul inscripției a marcat-o cu scopul de a localiza cu precizie simbolul punct - semielipsă în constelația Lira. Triunghiul zeta, teta, lambda este asemănător sutanei unui preot, sau a unui zeu, cu antebrațele ridicate la nivelul umerilor și îndoite în sus, respectiv în jos. Steaua Vega este capul zeului, adică a zeului Brahma iar semielipsa reprezintă aura zeului. Această interpretare a fost făcută având în vedere faptul că zeul Brahma este zeitatea care patronează casa a 28 a și domină constelația Lira. Prin urmare, semnificația hieroglifei 7 este „zeul Brahma”. Fig. 12 conține reprezentarea perfectă a hieroglifei 7 în constelația Lira. Se poate face observația deosebit de importantă că simbolul punct–semielipsă este foarte asemănător simbolului chandra–bindu (lună-punct sau punct-semicerc), un simbol sacru al religiei Hindu, unde punctul simbolului reprezintă pe zeul Brahma. A se vedea comentariul de la capitolul 12.

Capitolul 7. Decriptarea hieroglifei 8.

Cuvântul atribuit acestei hieroglife este „brahmanadhinam”. Această hieroglifă, Fig. 1, este formată din două simboluri. Simbolul din partea stângă este un semicerc, partea stângă a unui cerc și are semnificația, stabilită mai sus, de „putere”. Simbolul din partea dreaptă este o cruce, în poziție orizontală, situată parțial în interiorul semicercului. Cuvântul asociat acestui simbol este „brahmana”, care nu face trimitere la niciuna dintre casele vedice lunare, așa cum era de așteptat. Din dicționar s-au găsit pentru cuvântul „brahmana” sinonimele „atmabhu” și „ireza” care au și semnificația „numele lui Vishnu”, două dintre cele 108 nume secundare ale zeului Vishnu. Zeul vedic Vishnu, este zeul care patronează casa lunară a 21 a, casa Shravana. Stelele asociate acestei case lunare sunt: alfa, beta și gama ale asterismului Shravana, din constelația Acvila, Fig. 13. Prin unirea stelelor teta și zeta și a stelelor gama și delta se obține o cruce, care împreună cu segmentul delta-steaua 444, formează perfect crucea simbolului din partea dreaptă a hieroglifei 8, Fig. 14. Această imagine rotită spre vest conduce la la simbolul din partea dreaptă a hieroglifei nr. 8. Prin urmare această cruce are semnificația „brahmana”, iar întreaga hieroglifă se traduce prin „brahmanadhinam”, adică „puterea bramanilor”. În Fig. 14 este reprezentat simbolul din partea dreaptă a hieroglifei 8, încadrat perfect în constelația Acvila. În toate reprezentările hieroglifei 8, existente în literatura de specialitate, se observă că există un spațiu în partea superioară a hieroglifei, între capătul semicercului și capătul de sus al brațului vertical al crucii, ceea ce demonstrează ca brațele crucii nu sunt egale. Aceeași observație se poate face și pe harta din Fig. 14, unde se vede că brațele barei transversale ale crucii nu sunt egale. Autorul inscripției a ținut seamă și de acest detaliu cosmic și l-a reprezentat în hieroglifa 8, pentru a localiza cu precizie crucea în constelația Acvila.

Capitolul 8. Decriptarea hieroglifei 9.

Hieroglifa 9 este formată din două simboluri identice având forma a două săgeți paralele cu unghiul la vârf de 90 de grade, Fig.1, orientate spre dreapta, spre est. Hieroglifei i s-a atribuit cuvântul „tan”. Din dicționar rezultă pentru cuvântul „tan” termenul „tanugrha”, un cuvânt care are rădăcina „tanu” ca și cuvântul „tan” și care are semnificația „prima casă lunară”, casa Ashvayuja. Această casă este asociată cu asterismul Ashvayuja, format din stelele beta și gama din constelația Berbecului, Fig. 15. Prin unirea stelelor: epsilon, steaua 41 și alfa și a stelelor sigma, niu și iota se obține imaginea a două săgeți perfect paralele între ele cu unghiul la vârf de 90 de grade și orientate spre nord-vest, Fig. 16. Imaginea din Fig. 16, rotită cu săgețile spre est, este identică hieroglifei 9. Găsim în Fig. 16 reprezentarea hieroglifei 9 în constelația Berbecului. Cea mai adecvată traducere pentru cuvântul „tan” rezultată din dicționare, este expresia „succesiune neîntreruptă”. În urma unei analize atente a hieroglifei 9, realizată sub microscop, se observă un punct situat pe latura inferioară a săgeții din partea dreaptă a hieroglifei. Această adâncitură este steaua alfa (Hamal), cea mai mare stea din constelația Berbecului. Și în acest caz autorul inscripției a reprezentat acest detaliu cosmic în hieroglifă, pentru a localiza cu precizie hieroglifa 9 în constelația Berbecului.

Capitolul 9. Decriptarea hieroglifei 10.

Hieroglifa 10 are forma semnului egal, intersectat de un segment de dreaptă oblic, care are două discontinuități, deasupra și sub semnul egal, Fig. 1. Partea centrală a segmentului oblic, plasat în interiorul semnului egal, este deplasată spre dreapta față de părțile extreme ale segmentului oblic. Hieroglifei i s-a atribuit cuvântul „mantra”. Din dicționar rezultă pentru cuvântul „mantra” semnificația „a cincea casă lunară”. Această traducere conduce direct la constelația Orion, Fig. 2, ca și în cazul hieroglifei 6. În Fig. 17 constelația Orion are o altă formă, obținută prin unirea stelelor, upsilon și steaua 6074, alfa și kapa, epsilon și zeta și a stelelor delta (Mintaka) și steaua gama din constelația Monoceros. Prin rotirea imaginii din Fig. 17, cu 90 de grade, spre vest, se obține imaginea din Fig. 18, care este identică hieroglifei 10. Analizând fotografia hieroglifei 10 realizată sub microscop, Fig. 1, se observă un punct marcat în partea superioară a semnului egal pe segmentului diagonal. Acest punct este steaua Mintaka pe care autorul inscripției l-a scos în evidență pentru a oferi asigurări suplimentare pentru localizarea hieroglifei, în constelația Orion. În Fig. 18 se poate observa imaginea perfectă a hieroglifei 10 reprezentată în constelația Orion. Prin urmare hieroglifa 10 are semnificația „mantra”. Ținând seamă de rezultatele decriptării hieroglifelor 8, 9 și 10, versul al treilea al incantației ar putea avea următoarea formă: „puterea brahmanilor stăpânește succesiunea neîntreruptă de mantre”. Prin „succesiune neîntreruptă de mantre” se poate înțelege prezența mantrelor sub formă audibilă, asigurată de preoți în timpul serviciului religios.

Capitolul 10. Decriptarea hieroglifei 11.

Hieroglifa 11 are forma unui tron regal, Fig. 1. Cuvântul „Brahmana”, atribuit acestei hieroglife, conduce direct la casa lunară a 28 a, casa ”Brahmi”, sau “Abhijit”, patronată de zeul Brahma și la stelele asociate, alfa, epsilon și zeta din constelația Lira, Fig. 11. S-au construit segmentele dintre stelele alfa și zeta, zeta și delta, delta și iota, beta și gama, gama și nebuloasa M56, steaua 7174 și steaua 7237, delta și gama și iota steaua 19, Fig. 19 și Fig. 20. Segmentul dintre steaua gama și nebuloasa M56 a fost construit prin steaua 7237, Fig. 19 și Fig. 20. Imaginea din Fig. 20 este un tron regal, unde steaua Vega este situată în partea superioară a spătarului, adică este capul zeului Brahma și este foarte asemănătoare hieroglifei 11. Se observă că și în această hieroglifă, steaua Vega este capul zeului Brahma. Această figură este reprezentarea hieroglifei 11 în constelația Lira. Prin urmare hieroglifa 11 are semnificația „zeul Brahma”.

Capitolul 11. Decriptarea hieroglifei 12.

Hieroglifei 12 i s-a atribuit cuvântul „devata”. Hieroglifa are forma literei ”D”, Fig. 1, dar este total diferită de hieroglifele 1 și 2. Se observă că arcul de cerc al literei ”D” în Fig. 1 depășește spre stânga segmentul vertical al literei în ambele colțuri, iar în colțul inferior segmentul vertical al literei depășește în jos limita semicercului. Hieroglifa 12 este o literă “D” mai puțin obișnuită. Cuvintele „devata” și „deva” sunt sinonime. Din dicționar a fost găsit pentru termenul „devata” semnificația „the deity”, adică „zeul”, un zeu important, iar pentru termenul „deva” s-a găsit semnificația „spiritul suprem” . Prin urmare, traducerea cuvântului „devata” este „zeul suprem”. Această traducere conduce direct la casa lunară a 28 a, casa lunară „Brahmi” sau „Abhijit”, din constelația Lira, Fig.11. Se observă un grup de stele situate în estul constelației Lira, care are conturul perfect al literei ”D”, Fig.21. Acest grup de stele conține și patru stele din constelația Hercules. Diametrul literei ”D” este limitat perfect de dimensiunea constelației Lira cuprinsă între stelele alfa și beta. Săgețile orientate spre stelele alfa și beta cu originile în colțurile literei ”D” localizează cu precizie acest grup de stele în estul constalației Lira, Fig. 22. Săgeata orientată spre sud-vest, cu originea în colțul inferior al literei ”D” vizează steaua 8991, o stea importantă din constelația Vulpecula, Fig. 22. Prin urmare imaginea literei ‚‚D’’ din Fig. 22 este copia fidelă a hieroglifei 12, reprezentată în constelațiile Lira și Hercules. In concluzie, litera “D” este legată direct de constelația Lira, patronată de zeul Brahma, iar hieroglifa 12 are semnificația „devata” adică „zeul suprem”.

Notă.

Ținând seamă de rezultatele decriptării celor 12 hieroglife, traducerea propusă pentru decriptarea textului hieroglific este următoarea:

Puterea zeului Brahma stăpânește universul,

Puterea mantrelor (stăpânește) pe zeul Brahma,

Puterea brahmanilor (stăpânește) succesiunea neîntreruptă de mantre.

Brahma (este) zeul (meu) suprem.

Capitolul 12. Concluzii.

1. Pentru decriptare autorul prezentului studiu a presupus că limba inscripției Tărtăria este limba vedică. Ipoteza s-a dovedit a fi corectă.

2. Necunoscând valorile fonetice ale hieroglifelor, autorul a presupus că incantația vedică prezentată în capitolul 1 este soluția de decriptare a inscripției Tărtăria. Ipoteza s-a dovedit a fi corectă.

3. În urma decriptării autorul prezentului studiu a ajuns la o concluzie deosebit de importantă: simbolul chandra-bindu (luna-punct sau punct-semicerc), simbol sacru al religiei Hinduiste, Fig. 23, are origini carpato-dunărene, vechi de cca. 7300 de ani. Simbolul chandra-bindu este aproape identic simbolului punct-semielipsă al hieroglifei 7. Punctul simbolului chandra-bindu are aceeași semnificație ca și în religia arienilor carpato-dunăreni, adică reprezintă pe zeul Brahma în religia Hinduistă, respectiv capul zeului Brahma, steaua Vega, în religia arienilor carpato-dunăreni. Semicercul simbolului chandra-bindu reprezintă luna în faza crescătoare, adică secera. Simbolul chandra-bindu face parte dintr-un simbol mai complex al religiei Hinduiste, simbolul „Aum”, Fig. 24. Simbolul are valoarea fonetică Om sau Aum, este un sunet sacru și o imagine spirituală și vizuală a zeului Brahma, la fel ca și hieroglifa nr. 7, care reprezintă imaginea spirituală și vizuală a zeului Brahma în religia arienilor carpato-dunăreni. Aum este o mantra, un cuvânt sacru în Hinduism, Budism și Jainism.

4. Cuvântul „mama” din versul al patrulea al incantației din capitolul 1 este articolul genitival, dar are și semnificația de „mamă” în limba vedică la fel ca și în limba română modernă. Prin urmare, putem presupune că poporul român folosește acest cuvânt cu o vechime de cca 7500 de ani, un cuvânt geto-dacic, păstrat de la arienii carpato-dunăreni. Cuvântul “mamă” din limba română modernă are cea mai veche etimologie, 7500 de ani.

5. Decriptarea reușită a inscripției Tărtăria este o dovadă științifică suplimentară în sprijinul ipotezei care susține ca patria istorică a indo-europenilor a fost spațiul carpato-dunărean și împrejurimile.

6. Șamanul de la Tărtăria a fost un preot de gradul trei iar formula magică este incantația vedică în discuție, sau chiar versiunea de mai sus.

Lucrare ştiinţifică scrisă de ing. Gheorghe VASILE
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
Ana Maria Gheorghe

Autorul acestui material de presă poate fi contactat pe email la adresa: ana.maria.gheorghe@voceavalcii.ro
Urmăriți acest autor și pe Google Plus