Ziar de opinie și luptă împotriva corupției, crimei organizate, criminalității economico-financiare și abuzurilor.Ziar de opinie și luptă mpotriva corupției, crimei organizate, criminalității economico-financiare și abuzurilor.
"La ce-i bună libertatea cuvântului, daca nu te poți folosi de ea?" 

Carrefour îşi dezbracă clienţii

17 Mar 2014

Am primit la redacţie o scrisoare de la un cititor despre o întâmplare reală, total deranjantă pentru semnatarul scrisorii, care descrie ce a păţit cititorul nostru pentru că a păşit în noul supermarket, deschis în centrul oraşului de curând de Carrefour. Publicăm integral scrisoarea, pentru că asemenea lucruri n-ar trebui să se întâmple, dar şi pentru că apreciem umorul semnatarului, care a reuşit să treacă peste situaţia jenantă în care a fost pus de agenţii de pază cu zâmbetul pe buze. Îl sfătuim, totuşi, pe râmniceanul respectiv să se adreseze Inspectoratului Judeţean de Poliţie, pentru că firmele private de pază nu au dreptul legal de a reţine, de a face percheziţii ori de a căuta prin pungile cu cumpărături. Este un abuz de drept care trebuie stopat.


Cum am devenit infractor

Aşteptându-mi copiii să-şi termine ora de tenis, mi-am permis ieri, 13.03.2014 să mă plimb, pur si simplu, câteva minute prin centrul oraşului.

Nu mai ajunsesem de ceva timp prin zonă, nu eram la curent cu schimbările în curs şi, din pură curiozitate, m-am hotărât să intru în market-ul care tocmai se inaugurase în complexul Cozia. Ok, am intrat, lume buluc, cozi imense, oameni transfiguraţi cu tigăi în braţe etc. M-am lămurit repede, n-aveam ce căuta acolo, am vrut să ies. Simplu, nu ? Aşa credeam şi eu, numai că, surpriză, când am trecut prin porţile antifurt, acestea au emis un bip (acelaşi bip pe care îl auzisem şi la intrare, dar căruia nici eu şi nici altcineva nu-i acordasem vreo atenţie). De data asta, un vajnic paznic a apărut în faţa mea şi m-a somat să stau pe loc. Am stat. Lumea s-a oprit. Toţi se uitau la mine. Evident aveau în faţă un infractor. Evident aveam dosite în borsetă câteva tigăi. Mi-a cerut borseta. A trecut-o prin porţi. Nici un bip. Spectatorii descumpăniţi. Paznicul la fel. Moment de linişte. Apoi paznicul a avut o revelaţie. Spectatorii s-au luminat şi ei, aha, probabil are cârnaţii sub haină. Dezbrăcaţi-vă, a poruncit paznicul.

În acel moment a căzut cerul peste mine. Asemenea umilinţă n-am păţit în viaţa mea. Am trecut peste şocul momentului, am refuzat evident, am solicitat să vină un poliţist, singurul în opinia mea abilitat să facă o percheziţie corporală şi, bineînţeles, nu în public.

Scurcircuitat de refuzul meu, vajnicul paznic a cerut prin staţie întăriri, a apărut un coleg care părea mai şcolit, m-a scanat cu privirea, nu picam 100% pe profilul infractorului standard şi a concluzionat: probabil n-aţi furat nimic, e vorba de vreo eticheta de haine cu cip reactivat. Trebuie s-o tăiem. Adică el s-o taie, după ce o va identifica şi se va convinge că nu cumva respectivul articol nu e proprietatea magazinului. Cum timpul trecea, se apropia ora la care trebuia să-mi iau copii de la antrenament, am hotărât să devin cooperant şi să mă autopercheziţionez. Nu de alta, dar dacă eticheta respectivă era la, pardon, chiloţi? Temerile mele au fost exagerate, am găsit rapid eticheta care masca chipul RFID, era la un pulover pe care îl port de vreun an fără niciun fel de problemă. I-am arătat-o cerberului, acesta mi-a tăiat-o cu un cuter şi, eliberat de stigmat, am păşit temător prin porţi. Aleluia! N-au mai bipăit. Eram un om liber... Ceva scuze???? Aiurea... Ne facem doar datoria, a fost replica oamenilor de la pază. Probabil că trebuia să fiu mulţumit că mi-au dat drumul. Sau că nu m-au altoit. Nu pot fi supărat pe ei. Au şi ei o slujbă pe care încearcă să şi-o facă cât mai bine în schimbul unor salarii de nimic.

Bieţi copii pe care patronii i-au instruit scurt: L-ai prins, umflă-l!

Sunt supărat, furios şi aştept scuze de la proprietarii magazinului care ar trebui să ia la întrebări firma care a montat sistemul antifurt şi care nu s-a obosit să-i facă nişte minime setări sau să instruiască personalul cum e cu alarmele false. Că nu au prevăzut faptul că oameni cinstiţi pot fi puşi în situaţii stânjenitoare.

Până una alta am rămas cu umilinţa. Umilit în faţa a zeci de oameni. Umilit până în măduva oaselor. O umilinţă în plus, bonus la porţia zilnică pe care ne-o administrează cei care ne conduc.

A.O.
14.03.2014

Evaluaţi acest articol
(18 voturi)
Magda POPESCU

Autorul acestui material de presă poate fi contactat pe email la adresa magda.popescu@voceavalcii.ro
Urmariți acest autor și pe Google Plus