ARMAGHEDON: Avortonul politic PONTA – TONTA

Adrian Năstase şi gaşca lui de mafioţi, autointitulată în mod abuziv “Guvernul României din umbră”, nu mai au nici frică şi nici ruşine, cu toţi pumnii după ceafă încasaţi de la forurile europene, cu toate semnalele din teritoriu, de care abundă ziarele, privind acţiunile de jaf, de corupţie şi de intimidare săvârşite de baronii locali şi de alţi năimiţi ai Puterii. Să te cruceşti şi nu alta, când îl auzi pe fostul prim-ministru, îmbătrânit în rele, cum îşi prezintă favoritul ca pe un buldog de casă, aşezat acum chiar la uşa lui, în cancelaria lui (alături de alt alcoolic, Alin Teodorescu), în braţele lui (sau, mă rog, în spate!), dar nu pe post de aprod, ca să-i conducă musafirii, la sosire şi la plecare, sau de picolo (ca să le-aducă, la comandă, tava cu cafele şi apă minerală), ci pe post de ministru. Să vezi şi să nu crezi! Pentru că este, într-adevăr, nu numai un gest de sfidare publică, ci şi un act delirant. Deoarece acest Victor Ponta, care a împrumutat de la mentorul său, Năstase, aroganţa şi neam-prostia, ridicându-le nu la pătrat, ci la cub, este tot ce poate fi mai rău, mai respingător la un om, reprezentantul cel mai dezgustător şi mai dăunător al unui tineret (nu neapărat pesedist, ci în general), care ar avea nevoia şi dreptul să fie reprezentat, la vârf, dacă nu de modele absolute, cel puţin de oameni cu frica lui Dumnezeu. Ceea ce nu este cazul lui Ponta, implicat, încă de la 18 ani, în furtul Vilei Pătrăşcanu de la Buşteni (Poiana Ţapului), iar, mai târziu, în dispariţia procurorului Cristian Panait, apoi amestecat, ca şef al corpului de control al primului-ministru, în toate afacerile murdare ale Guvernului, pe post de ştergător de urme, şi, colac peste pupăză, încurcat cu subalterna Daciana Sârbu, pe care a promovat-o, între timp, secretar de Stat (de stat degeaba), cu care s-a afişat, fremătând din nări, ca o gloabă în călduri, pe la toate posturile de Televiziune, chefliu notoriu, consumator de manele licenţioase şi dansator din buric pe mesele tovărăşeşti, din ţară şi din străinătate. Pe scurt, un om de nimic! Un descreierat! Dar, ca să nu creadă cineva că aruncăm vorbe-n vânt, să reamintim, deocamdată, cum s-au petrecut lucrurile în cazul furtului Vilei Pătrăşcanu (casă de patrimoniu, construită de D.D. Pătrăşcanu, în care a locuit apoi mulţi ani fiul său, Lucreţiu Pătrăşcanu). Frăgezit bine (din păcate, nu cât ar fi trebuit) de minerii din Piaţa Universităţii, chemaţi de Ion Iliescu să-l scape de golanii care mişunau de vreo trei luni pe la încheietura marilor bulevarde, “revoluţionarul” Ponta se urcă în primul tren şi pe-aci ţi-e drumul! Era, deci, în vara anului 1990. La Paris locuia, atunci, doamna Nadia Marcu Pandrea, fiica marelui cărturar Petre Pandrea şi nepoata de soră a lui Lucreţiu Pătrăşcanu. Prietenă de familie cu mama lui Ponta (Cornelia Naum, zisă Bebi) şi cu mătuşa sa (escroaca Veronica Nacea), ea avea să fie cea la care se va opri inamicul lui Iliescu, imberbul Ponta. La ea îşi va găsi V.P. adăpost. Dar cum golanul din Piaţa Universităţii se comporta ca un golan şi la Paris, el intră repede în conflict cu Poliţia franceză, care îi mută, în câteva rânduri, fălcile din loc. Pentru a-l proteja, Nadia Pandrea îl declară nepotul ei şi încearcă să-l facă să trăiască în respectul legii. Dar, ţi-ai găsit! Scandalurile şi furturile se ţin lanţ, iar chemările la Poliţie, de asemenea. Pe de altă parte, mai trebuie spus că, părăsind ţara în 1988 şi stabilindu-se în Franţa, ca refugiat politic, Nadia Pandrea, care era moştenitoarea de drept, cu acte-n regulă, a Vilei Lucreţiu Pătrăşcanu, de la Buşteni (Poiana Ţapului), întocmise pentru această clădire un contract de închiriere, pe o durată de 3 ani, cu mătuşa ipochimenului, numită Veronica Nacea. Prinzând drag de bunul încredinţat spre păstrare şi folosinţă gratuită, ca-ntre prieteni, surorile Nacea-Naum (deci mătuşa şi mama lui Ponta) pun la cale lovitura. Şi astfel, profitând de tulburările din ţară din acea perioadă, ele îi scriu, la patru mâini, Nadiei Pandrea, îmbrobodind-o că vila ei de la Buşteni (Poiana Ţapului) este în pericol de a fi confiscată de neo-comuniştii lui Iliescu (există aceste scrisori la dosarul cauzei!) şi că singura soluţie era trecerea fictivă a acesteia pe numele lor. Caz tipic de înşelăciune (în termeni juridici – dol, aşa cum s-au pronunţat şi primele două instanţe de judecată). La scrisorile lor se adaugă şi insistenţele în acest sens ale bişniţarului Ponta, care arăta încă de pe atunci, la frageda (şi frăgezită de mineri) vârstă de 18 ani, stofă de escroc internaţional. Prilejul de a comite fărădelegea se iveşte atunci când, venită la Paris pentru a-şi vedea odrasla intrată în conflict ireconciliabil cu Poliţia, Cornelia Naum (Bebi), mama lui Ponta, împreună cu fiul ei, care, cu spinarea lui tăbăcită de răngi şi lămpaşe de mină, era exemplul cel mai bun de ce erau în stare “alde Iliescu”, s-o convingă pe doamna Pandrea să-i dea o procură pentru înstrăinarea fictivă a Vilei de la Buşteni (Poiana Ţapului). Cu procura în mână, escroaca nu se mai opreşte decât la notariatul din Câmpina, unde întocmeşte nu un act fictiv, ci unul autentic, de vânzare-cumpărare, prin care trece proprietatea cu pricina pe numele celeilalte escroace, sora ei, prof. univ. dr. (analfabet) Veronica Nacea (când vom publica, in extenso, scrisorile acesteia, inclusiv pe cele în care povesteşte, pe larg, cum îşi înşală bărbatul, veţi înţelege adevărul parantezei de mai sus). Şi, pentru ca totul să pară-n cea mai perfectă ordine, se trece şi o sumă oarecare – 71 mii lei – cu care, în noiembrie 1990, când s-au întocmit aceste acte, nu mai puteai să-ţi cumperi niciun coteţ de găini. Dar, după cum avea să se dovedească ulterior, inclusiv cu probe administrative în instanţă, nici măcar aceşti bani nu fuseseră înmânaţi vreodată Nadiei Pandrea. Aşadar, jaf în toată regula! Şi, pentru ca păgubita să nu se trezească la realitate în următorii 3 ani, când i-ar fi fost mai uşor să conteste legalitatea tranzacţiei, surorile escroace Naum-Nacea trimit spre Paris cele mai mieroase depeşe. Asigurând-o pe victima jafului lor murdar că, în fond, nu este vorba decât despre o simplă stratagemă, pentru a-i duce de nas pe “alde Iliescu”, care puseseră gând rău Vilei Pătrăşcanu. Şi copleşind-o cu mulţumiri pentru sejururile lor la Paris. Iată, de exemplu, câteva rânduri din scrisoarea pe care Cornelia Naum (Bebi), mama escrocului Ponta, i-o trimite Nadiei Pandrea la Paris, la 17 martie 1991: “Şi mi-am amintit cu o imensă plăcere şi bucurie de seara de la Montparnasse şi am simţit nevoia de a-ţi trimite sentimentele mele de recunoştinţă pentru uşa pe care mi-ai deschis-o, oferindu-mi de două ori şansa de a fi la Paris”. Pentru ca, mai la vale, să încerce să justifice dispariţia neaşteptată a măgădăului Ponta din casa în care fusese găzduit la Paris şi din care plecase ca din gară, cu două geamantane pline cu lucruri furate de la cei care-i oferiseră ospitalitate. Zice, deci, plină de candoare, escroaca Cornelia Naum (Bebi), mama zulitorului Ponta: “Cred că este momentul de a cere cele mai sincere scuze familiei Georgescu (gazda pariziană a doamnei Nadia Pandrea – nota red.) şi chiar şi ţie pentru plecarea neanunţată a lui Victor, însă vă rog să mă credeţi că s-a hotărât brusc (în ciuda repetatelor apeluri) şi a acţionat rapid, parcă cu teamă (!!!) să nu-l determine ceva să se răzgândească”. Păi, chiar aşa! Avea de ce să se grăbească, pramatia! Dacă l-ar fi reclamat chiar Nadia Pandrea, pentru lucrurile furate din casă, cine l-ar mai fi salvat pe şpringarul Ponta din mâinile Poliţiei franceze? Pe de altă parte, însăşi mătuşa delincventului Ponta, profesoara universitară agramată Veronica Nacea, încerca să adoarmă suspiciunile pariziene, punându-i un diagnostic cât mai apropiat de realitate netrebnicului nepot, cu care ea însăşi colaborase la furtul Vilei Pătrăşcanu. Iată ce-i scrie ea la Paris Nadiei Pandrea, la 22 octombrie 1991: “Bebi (mama lui Victor Ponta – nota red.) cu afacerile şi cu necazurile, Ninel (tatăl lui Victor Ponta – nota red.) bolnav de cancer şi cu un picior în ghips (…) cel puţin perspectiva de a lăsa casa lui Victor e clară (mereu obsesia caselor de chilipir – nota red.). Victor este foarte dur. Bebi se luptă cu viaţa pe fondul zilelor numărate (la propriu) ale lui Ninel şi al sadismului (exact cum scriu) lui Victor faţă de taică-său…”. Iată, deci, portretul pitecantropului penal Ponta: hoţ de drumul mare, şarlatan de anvergură internaţională (fără nicio glumă – jaful Vilei Pătrăşcanu, la care a contribuit din plin, a fost pus la cale la Paris!) şi, pe deasupra, sadic cu propriul tată, aflat pe patul de moarte, căruia el îi grăbeşte sfârşitul, pentru a-i moşteni apartamentul! Ce-ar mai fi trebuit să facă numitul Ponta, pentru a fi cu adevărat odios? A, da! Mai trebuia să împingă la sinucidere, în cârdăşie cu alţi mafioţi din justiţie, pe fostul său coleg şi prieten din Procuratura Generală, Cristian Panait. Mărturia mătuşii celui dispărut, despre ultimele cuvinte ale sinucigaşului, înainte de a se arunca în gol (“Câinele Ponta m-a ucis”), este un fapt pe cât de notoriu, pe atât de revoltător. Ca şi adulterul, în văzul întregii lumi, cu Daciana Sârbu. Ca şi manifestările lui de om nebun, care se-mbată şi face ca porcul, ţopăind cu măru-n gură pe la orgiile septelului pesedist. Dar cine să ia act de toate acestea, când mărul – nu cel din gura declaratului Ponta, ci acela din fruntea partidului-stat PSD – e putred până-n ultima lui sămânţă? Şi iată cum acest derbedeu, acest hoţ de apartament, acest escroc transfrontalier, acest părtaş la rapt şi la crimă, acest decăzut moral, acest impostor şi, nu în ultimul rând, acest avorton uman, cu gena răului înscrisă pe faţa lui de mongoloid spân, este băgat acum şi mai în faţă de starostele de la Tărtăşeşti, Adrian Năstase. Vor răbda românii o asemenea monstruozitate, care parcă le-ntrece pe toate cele de până acum, şi anume că un asemenea individ lombrozian, cu performanţe demne mai degrabă de un Passaris, şi nu de un ministru, să batjocorească ideea de înalt demnitar în slujba ţării, de apărător al drepturilor şi al libertăţilor lor, de garant al intrării noastre în rândul popoarelor civilizate? Ajunge! Paharul s-a umplut! E timpul ca Ion Iliescu să-şi mai spele din păcate, anulând această aberantă înălţare în grad!