Purtătorul de cuvânt, imaginea şifonată a unei instituţii

În judeţul Vâlcea, din numărul mare de autorităţi şi instituţii ale statului, doar câteva au purtători de cuvânt activi, eficienţi şi bine organizaţi. Se spune că “Degeaba câştigi un război, dacă nu are cine să anunţe victoria”, zicere care nu a fost înţeleasă de cei plătiţi din bani publici să transmită informaţii presei.

Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă este una dintre cele mai respectate instituţii ale statului la ora actuală. Existenţa acesteia este sinonimă cu salvarea de vieţi omeneşti. Cei doi reprezentanţi ai biroului de presă de la ISU Vâlcea, căpitan Ion Cătălin Popescu şi Octavian Fulger, deşi ocupă de ani buni funcţiile respective, nu au înţeles nici până acum care este exact rolul lor şi ce înseamnă actualitate pentru un jurnalist. Dacă nu au respect pentru profesia de jurnalist, ar trebui să fie mândri pentru că au fost desemnaţi să îi reprezinte pe pompieri, “eroii”care aproape în fiecare zi intră voluntar în iad pentru a salva oameni. Ar trebui ca din birourile lor aerisite şi comode, să se laude cu reuşitele colegilor lor care asudă la intervenţii periculoase. Dar ei nu au nicio treabă, din indolenţă, şi poate neprofesionalism, se rezumă să transmită presei prin mail comunicate seci despre evenimente ce au avut loc cu o zi sau două în urmă. Cei doi purtători de cuvânt îşi aleg, în funcţie de simpatii, prietenii şi grade de rudenie, ziariştii care pot participa la stingerea unui incendiu sau la descarcerarea unor victime. Domnilor, fiţi echidistanţi, şi noi, restul presei locale, contribuim la plata salariilor voastre frumuşele!!!

Bugetarii Muşulete şi Carmen Constantinescu

Unii dintre purtători de cuvânt se respectă mai mult pe ei decât instituţiile pe care le reprezintă: au program de 8 ore pe zi, cinci zile pe săptămână. Evenimentele ce se produc în intervalul vineri seara/duminică seara sunt anunţate abia în ziua de luni. Este cazul subcomisarului Emilian Muşulete, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Vâlcea şi Carmen Constantinescu, purtătorul de cuvânt al Prefecturii Vâlcea. Cei doi au telefoane plătite din bani publici şi trebuie să răspundă la ele zi şi noapte, dacă este cazul. Nu există noţiune de program fix şi ei au ştiut asta atunci când au acceptat funcţia. Dar au uitat între timp pentru ce au fost desemnaţi şi îşi permit să nu răspundă la telefon, să spună că nu au chef să se documenteze pentru că este duminică (cazul lui Carmen Constantinescu ) sau mai grav să spună că nu ştiu nimic despre un eveniment care tocmai s-a produs în ograda pe care o reprezintă. Spre exemplu, despre inundaţii şi pagubele provocate populaţiei, Prefectura aminteşte în trei fraze la o săptămână după ce s-a produs nenorocirea (vezi inundaţiile din judeţ din noaptea de 6 august). În acest caz, consilierul de imagine al prefecturii ar putea avea o scuză, a fost, din nou, în concediu. Poliţia anunţă prăbuşirea unui motodeltaplan cu două persoane la bord la două zile după ce evenimentul s-a produs. Domnilor plătiţi din bani publici ţineţi minte: informaţia perimată nu poate fi preluată de agenţii, cotidiene, radio şi televiziuni.

Autorităţi importante cu un cuvânt greu de spus în protecţia consumatorului şi starea de sănătate a populaţiei sunt aproape inexistente în Vâlcea dacă ar fi să contabilizăm informaţiile de interes public transmise presei. Este vorba de Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Vâlcea, Direcţia de Sănătate Publică, Comisariatul Regional de Mediu, Agenţia pentru Protecţia Mediului. Şi acestea au sau ar trebui să aibă purtători de cuvânt care să anunţe populaţia despre focarele de infecţie din ştranduri sau despre apa nepotabilă din fântânile stradale, despre faptul că un spital nu mai are medicamente sau că anumite alimente nu trebuie comercializate în locuri cu temperaturi de peste 40 de grade Celsius. Acestea sunt informaţii utile pentru populaţie, au rol preventiv şi nu aduc niciun fel de prejudiciu imaginii instituţiei respective, chiar dacă aspectele semnalate sunt negative. Ruşine celor care bagă sub preşul tăcerii asemenea informaţii!

Luaţi exemplu!

Exemple de urmat ar fi cele ale salvamontiştilor şi jandarmilor care anunţă evenimentul prin SMS atunci când acesta fost semnalat pe apelul de urgenţă 112. Reprezentanţii acestor instituţii au înţeles că “presa le poate fi partener” şi la bine, dar mai ales la rău. La fel de prompt este şi Daniel Ionescu, purtătorul de cuvânt al Primăriei Râmnicu Vâlcea, care anunţă atât prin mail, cât şi prin SMS evenimentele importante ale instituţiei.

Aşteptările jurnaliştilor

Informaţia, „hrana” jurnaliştilor, este transmisă aproape în timp real prin mass-media publicului larg. De aceea ziariştii se zbat pentru a culege cât mai repede şi cât mai multe informaţii atunci când evenimentul se produce, indiferent de natura lui. Un rol foarte important în transmiterea informaţiile de interes public către ziarişti îl au purtătorii de cuvânt. Ei sunt aleşi (în baza Legii 544, art. 16 ) să reprezinte vocea oficială, imaginea accesibilă şi concretă a instituţiei, de aceea trebuie să dea dovadă de profesionalism, responsabilitate şi operativitate în comunicare. Un purtător de cuvânt profesionist care se respectă pe sine şi instituţia unde este angajat trebuie să fie disponibil pentru jurnalişti 24 de ore din 24, să nu transmită preferenţial informaţia, să se ţină de cuvânt atunci când a făcut o promisiune şi să ofere cât mai repede informaţiile solicitate. Acestea sunt doar câteva dintre concluziile de bună comunicare între purtători de cuvânt şi zarişti la care au ajuns specialişti în PR.

CODRUŢA ALEXANDRU