Miliţienii Stoica şi Voica au declanşat vendeta

De când chestorul Ion Stoica se află la comanda Inspectoratului Judeţean de Poliţie Vâlcea, viaţa profesională în această instituţie s-a tensionat, iar relaţiile instituţiei cu presa locală s-au deteriorat. Venit cu tinicheaua de coadă de la Piteşti, unde, se spune, de puţin a „ratat” penitenciarul Colibaşi, în dosarul „Mită pentru permis”, chestorul Ion Stoica a creat cea mai mare dezbinare între subordonaţii instituţiei, instaurând un climat de teroare, de neprincipialitate, de încurajarea delaţiunii pentru favoruri, toate arondate unui singur deziderat: şedinţe lungi şi dese, cheia marilor… insuccese. Pe acest fond, evident că inspectorul şef Stoica a ajuns obiectul criticii presei, lucru de netolerat, în concepţia sa de fost-actual miliţian. A devenit foarte clar, pentru orice vâlcean informat, că acest general de Miliţie – travestit în chestor de Poliţie – nu se poate compara (favorabil) cu niciunul dintre predecesorii săi post-decembrişti aflaţi vremelnic  la comanda Poliţiei vâlcene, trecutul său, punctându-l şi prezentându-l, nevăzut, ca pe un dalmaţian. Un sondaj discret, făcut printre cadrele IPJ Vâlcea, ar arăta că „miliţianul şef – ce se dovedeşte a fi – are un procent foarte mic de simpatie, dar şi mai mic de încredere. Orice ar mai face, are deja o faimă neconvingătoare, în ceea ce afirmă că ar fi pregătit juridic, dar şi la capitolul moralitate. Dinspre Argeş şi Olt, inspectoratele unde a fost itinerat cu pile din politic sau ajutat cu „împingătorul” chestor şef Dan Valentin Fătuloiu, vin tot felul de informaţii defavorabile, demne de o toleranţă de neînţeles, la IGPR.

De ce miliţian?

Păi, pentru că, la fel ca şi în perioada când dădea raportul politrucilor ceauşişti, inspectorul şef Stoica, supărat pe critica noastră, a dat adunarea „credincioşilor”, întrebându-i dacă nu cumva semnatarul dezvăluirilor nu are vreun dosar „în lucru” la Inspectorat. Şi s-a nimerit să existe, fapt ce l-a bucurat enorm. Dar, până la urmă, a râs el Arap-Alb, ce a râs, numai că cine râde la urmă râde mai bine! Astfel că, miliţianul din el a ordonat anchetatorului să-l cheme pe ziarist, să-i mai ia niscai declaraţii şi cu el la… Procuratură, nu în arestul Poliţiei. Pentru că, dumnealui miliţianul, rămas cu reflectul trecutului, nu poate înţelege că acela care dispune juridic asupra individului anchetat nu mai este poliţistul, ci procurorul. După care, încadrat juridic, „subiectul” merge la Judecătorie.

Dosarul în lucru

În primăvara anului 2008, pârâul care trece pe proprietatea firmei noastre, din comuna Dăeşti, s-a revărsat peste cota normală de creştere, ajungând să rupă malul de sub imobilul fermei, din punctul Valea Albă, punând, astfel, în pericol, construcţia. La faţa locului au venit primarul localităţii, prefectul (de atunci) al judeţului, reprezentanţi ai ISU şi alte oficialităţi. Deoarece ploaia nu mai contenea, s-a trecut la construirea unui dig de protecţie. Numai că noi nu mai puteam construi nimic, aflaţi sub interdicţia Inspectoratului în Construcţii, alias Ion Nicolae – Dinţişor, liberalul răzbunător care ne-a amendat cu 3 miliarde lei pentru nişte improvizaţii de organizare de şantier. Considerând că este un caz de forţă majoră, după ce am obţinut oficial „Certificatul de urbanism”, am demarat construcţia digului, fără a mai aştepta apariţia „Autorizaţiei de construire”. De acest lucru am anunţat Consiliul Judeţean (fiind teren extravilan), Primăria Dăeşti şi prefectul judeţului. Aflaţi în perioada de obţinere a avizelor care ni s-au impus la construcţie, cineva ne-a „turnat” duşmanului nostru Ion Nicolae- Dinţişor, care, pe ascuns, a venit la gardul fermei, a făcut câteva poze şi a fugit la Inspectorat. De unde ne-a trântit o reclamaţie la Poliţie, acuzând încălcarea art. 24, alin. 1, lit. „a”, din Legea nr. 50/1991. Cu această reclamaţie, în anul 2008, a început constituirea unui dosar penal, de învinuire a administratorului firmei proprietar. De când ni s-a luat declaraţia şi până acum, nu ne-a mai fost semnalată nici o informaţie despre caz şi totul părea sfârşit. Pentru că finalul acestui dosar nu poate fi decât NUP (neînceperea urmăririi penale), bazată pe „caz de forţă majoră”. Dar uite că după trecerea mai mult de 30 de luni de la prima declaraţie, chestorul Stoica a reuşit să ne reamintească de caz, ordonând refacerea anchetei. Am spus că cine va râde la urmă nu va fi dumnealui, ştiind că în Codul Penal există o superioară înţelegere pentru cazurile de forţă majoră, mai ales că nu se va putea dovedi niciodată reaua noastră credinţă.

Adjunctul de şef Ilie Voica

Surse din interiorul IPJ ne-au transmis că acela care l-a informat pe chestorul Stoica despre existenţa dosarului este fostul „rutierist”, comisarul şef Ilie Voica, proaspăt preferat în funcţia de inspector şef adjunct, după o activitate reproşabilă la conducerea Serviciului Poliţie Rutieră. Dacă menţionăm faptul că şi Ion Stoica, ca şi Ilie Voica, au lucrat la Poliţia Rutieră, unul în Argeş şi altul în Vâlcea, iar că în comisia de examinarea ultimului, la Bucureşti, a fost tot un „rutierist”, fost tovarăş al chestorului şef itinerat pe ruta Argeş – Bucureşti – Olt – Vâlcea, înţelegem şi cum a fost cu avansarea norocosului „rutierist” vâlcean. În numărul trecut, l-am „ciupit” şi pe dumnealui, cu o mică critică, atenţionându-l că dacă vrea să se convingă despre ce ştim din activitatea sa, să ne contacteze. Nu a făcut-o, ştiind bine că deţinem probe ale neprofesionalismului său, dar şi un caz prin care s-a lăsat şantajat, doar pentru a nu i se pune beţe în roate la promovare. Pentru că a preferat lovitura pe la spate, antrenându-l şi pe şeful său Stoica, în acest număr îi prezentăm doar câteva probe ce-l arată în afara profesiei şi neperformant şi promitem să mai continuăm.

Probe

În desfăşurarea activităţii sale de şef al Serviciului Poliţiei Rutiere, comisarul Ilie Voica a fost cercetat prealabil, de un ofiţer special desemnat pentru aceasta (comisar şef de poliţie Carol Virna) care a menţionat că anchetatul „a desfăşurat o activitate managerială mai mult decât formală, care a generat neperformanţă atât în ceea ce priveşte activitatea de constatare, cât şi evoluţia accidentelor de circulaţie, în scopul reducerii victimizării populaţiei”. Cităm, acum, dintr-un document pus la dispoziţie de surse din cadrul Inspectoratului General de Poliţie:

„ • În cadrul colectivului a întreţinut o relaţie tensionată, motiv pentru care foarte mulţi lucrători şi, în special, ofiţeri, au preferat să plece la alte structuri. • A disipat, în cadrul colectivului, responsabilităţi care ar fi trebuit să fie în coordonarea sa directă, exemplul concludent, în acest sens, fiind starea de fapt constatată de conducerea inspectoratului, cu privire la netransmiterea sau trimiterea cu întârziere, în debit, a proceselor verbale de contravenţie, fapte ce conturează comiterea infracţiunii de negliejnţă în serviciu (este vorba de amenzi în valoare de DOUĂ MILIARDE LEI –n.r.) • Întotdeauna s-a lamentat de lipsa cadrelor, aspect contrazis de efectivele ce le-a avut la dispoziţie, rezultatele slabe obţinute punând sub semnul întrebării calitatea sa de manager, în contextul în care avea posibilitatea, printr-un control riguros şi constant, să-i determine pe cei din subordine sa să-şi facă datoria şi să acţioneze corespunzător. • A beneficiat de sprijinul necondiţional al conducerii Inspectoratului, prin suplimentarea statului de funcţiuni, detaşare de agenţi din cadrul altor structuri la poliţia rutieră, precum şi desemnarea de către inspectorul şef a altor peste 400 de lucrători de poliţie care să desfăşoare activităţi specifice poliţiei rutiere şi, cu toate acestea, trendul accidentelor rutiere s-a menţinut în creştere, iar activitatea de constatare a scăzut cu peste 22.000 de sancţiuni”. Această cercetare nu a mai fost finalizată, pilele fiind mai putenice decat realitatea! Pentru orice cititor familiarizat cu performanţa managerială de la locul său de muncă sau cunoscător al neprofesionalismului superiorului său, sintagma „calul, care-l simte slab pe buiestraşul său, îl aruncă în ţărână”, este tot la fel de actuală şi în cazul fostului şef al Serviciului Poliţiei Rutiere. Neperformant şi dezapreciat de subordonaţii săi, comisarul şef Ilie Voica a ajuns inspector şef adjunct al IPJ Vâlcea… Omul nepotrivit, la locul potrivit sau cum să fie batjocorit principiul competenţei şi valorii într-o instituţie importantă, coercitivă a statului. Cei care vor avea acces la acest articol vor putea înţelege că critica care i-am adus-o comisarului şef Ilie Voica nu este întâmplătoare, „performanţa” de a fi fost promovat în fruntea piramidei profesionale la Vâlcea, dovedind cât de jos s-a ajuns – în această instituţie – cu avansarea incompetenţilor profesional, dar „competenţi” în Pile, Cunoştinţe şi Relaţii.

Răzbunarea e arma… miliţienilor

La Serviciul Poliţiei Rutiere, locul eliberat de Ilie Voica este deţinut, acum, de un conducător interimar. Pentru ocuparea postului vacant se va organiza un concurs, dar deţinem, încă de pe acum, informaţia că va fi un „simulacru de concurs”, favoritul nefiind promovat în baza criteriului competenţei şi valorii, ci ca urmare tutelei pilelor ce le are. Un potenţial câştigător, recomandat de performanţele profesionale, de aprecierea de care se bucură printre deţinătorii de autovehicule şi cetăţenii municipiului, este comisarul şef Cătălin Oprescu. Ca mai cu toţi ofiţerii, Ilie Voica s-a aflat în contratimp (profesional) cu acesta, fapt pentru care, acum, face tot ce se poate spre a-l denigra, a-l îndepărta de la candidatura pe care şi-o doreşte şi are dreptul. Astfel, cu insistenţe, din câte am aflat, el a convins un ziarist de la un cotidian local important, să-l coboare grafic (pe săgeată… ha, ha, ha!) pe Oprescu, în aprecierile (cui, dragi colegi ziarişti?)… opiniei publice care-i este favorabilă, sperând ca astfel să-l elimine „natural”, netezind drumul pupilului lor. Evident, cunoscătorii şi-au dat seama de făcătură, iar noi îl considerăm drept autor al intoxicării pe… inspectorul şef adjunct Ilie Voica, pentru că are experienţă. Ne întemeiem credinţa pe faptul că, în urmă cu vreo câţiva ani, „rutieristul” Voica a mai vrut să candideze odată la şefia Inspectoratului şi, împotriva sa, probabil tot un „Voica”, precum a procedat el cu comisarul Cătălin Oprescu, a comandat un articol critic într-un ziar de scandal. Dându-şi seama de urmări, poftitorul de scaunul pe care, în sfârşit, îl are sub fund, l-a pus pe un afacerist autohton, prieten de-al său, să negocieze cu patronul ziarului să înceteze critica, în schimbul unui contract de publicitate. Ceea ce s-a şi întâmplat. La vremea respectivă, l-am anunţat pe poliţistul Voica de greşeala ce a făcut-o iar, de atunci, chiar dacă ni s-a arătat favorabil, miliţianul Voica ne-a purtat sâmbetele. Noroc că nu avem de dat, nu avem de luat.. de la poliţişti şi chiar dacă aceştia vor să-l răzbune, îi privim cu înţelegere.

Morala

Promovându-l, la uşa sa, ca mâna dreaptă, pe comisarul şef Voica, inspectorul şef – chestor dr. Ion Stoica a dat dovadă de neprofesionalism (cine se aseamănă se adună!), dovedind că nu-l interesează creşterea calităţii actului de coerciţiune, de respectarea legii, în litera şi spiritul ei. Cât priveşte răzbunarea pe noi, prin reanchetarea dosarului de care nu am mai ştiut nimic din anul 2008, nu-i învinuim pe cei doi. Ne uităm în sus, dojenindu-l pe Superiorul nostru, că nu ne-a dat la toţi înţelepciune, seriozitate, demnitate şi onoare!

• Romeo POPESCU