Săptămâna vâlceană pe scurt

• Ion Tudor acuză de şantaj cotidianul „Viaţa Vâlcii” • Ce-i cu pedeliştii vâlceni? • Calomnia• Prezentaţi dovezile, domnule! • după ce l-a măscărit modern, duplicitara doamna Moise i-a ferfeniţat demisia lui Mitaru

• Mai zilele trecute, la şedinţa Biroului Politic judeţean al organizaţiei Partidului Democrat Liberal, grupurile „antagoniste”, care s-au certat continuu prin şedinţe sau prin intermediul presei locale, au pupat Piaţa Independenţei şi s-au împăcat. Ceea ce nu-i rău! „VAI” (de) Iliescu, transfugul venit de la Centru, s-a împăcat cu Iuliana Moise, aceasta cerându-şi public scuze de la cel pe care-l bălăcărise ca dracu, prin ziare şi la televiziune, Anton Miţaru s-a împăcat cu aceeaşi doamnă răzvrătită, care i-a rupt, în fâşii egale şi minuscule, demisia ce şi-o prezentase, liderul Jurcan s-a împăcat cu toată lumea şi toată lumea, mai cu toată lumea. Armonie deplină.  Şi, ca şi cum „certăreţii” nu ar fi fost informatorii ziariştilor, politicienii ciripitori ai acestui partid au procedat precum ţiganii. Făcându-se că nu sunt ei cei care alimentau (confidenţial) redacţiile locale cu informaţii din interiorul organizaţiei, informaţii care au dus la o critică acerbă a celor ce se întâmplau în partid, au aruncat dihonia dintre ei pe ziarişti, nesocotind realitatea care-i acuză. Translaţia obiceiului este luată de la conaţionalii noştri, care, când se ceartă sau se bat, se arată dezbinaţi de interesul ce a stârnit gâlceava, dar dacă se bagă vreun străin de etnia lor ca să-i împace, îşi dau rapid mâna şi se aruncă în haită asupra celui care nu a avut decât intenţii bune. Aşa se întâmplă, acum şi cu acuzaţiile aduse presei de tirnătorii pedelişti.

• Ce-i cu pedeliştii vâlceni? Şi-au pierdut busola, după venirea “ministrului” Iliescu de la Bucureşti? Este un semn de sănătate a democraţiei atunci când organizaţiile politice ale Puterii sunt criticate. Trebuie să se pună semne de întrebare doar în cazul în care o organizaţi ar reuşi „performanţa” de a pune botniţă presei, iar aceasta s-ar mulţumi într-o complicitate vinovată cu Puterea. Reacţiile vehemente, cu accente furibunde de nervozitate, ale „apărătorilor” organizaţiilor Puterii, care pur şi simplu explodează la cea mai nevinovată critică, rămân bizarerii de neînţeles. Ştim mai tot ce s-a întâmplat între membrii PDL, scandalul dintre „VAI” Iliescu şi mai toată suflarea conducerii judeţene a partidului, despre conspiraţia făcută la sărbătoarea onomasticii liderului Dorel Jurcan, de la restaurantul D’Amicii, împotriva vicepreşedintelui Romulus Bulacu sau despre conspitaţia de la ziua directorului economic al Hidroserv, desfăşurată în cabana de la Câineni a unui membru marcant al acestui partid, unde s-a pus la cale primirea biciclistului politic Iliescu VAI în organizaţie şi demiterea liderului interimar Jurcan etc. Numai că aceste informaţii, deţinute de noi cu lux de amănunte, nu au “transpirat” în Vocea Vâlcii, menţinându-ne doar în limitele unor atenţionări şi unor critici pamfletare uşoare, în pagina doi a ziarului nostru, pentru a nu ne deconspira sursele. Ştim tot ce s-a discutat în şedinţa la care facem referire şi suntem consternaţi de ceea ce am auzit prin înregistrare fonică şi, mai ales, de cine a făcut afirmaţii incorecte împotriva presei, pedeliştii revoltaţi pe ziarişti fiind cei mai „harnici” informatori ai noştri, sunându-ne ca să-şi prezinte umorile, după fiecare şedinţă politică consumată. Mereu surprinzătoarea Românie… Toţi gândesc cum să ajungă primii la ciolan, pizmuindu-i pe cei care ronţăie carnea moale a averii statului. Este o preconcepţie naţională pe care vrem să o demontăm la Rm.Vâlcea.

• Calomnia. Unul dintre vorbitorii din acea şedinţă a fost Ion Tudor, vicepreşedintele partidului. El s-a lansat într-un discurs calomniator la adresa ziariştilor vâlceni şi, în special, asupra colegilor de la „Viaţa Vâlcii”, acuzându-i de şantaj, afirmând chiar că are şi dovezile necesare pentru susţinerea celor proferate. Iată un fragment din discursul său, cu menţiunea că punem la dispoziţia colegilor calomniaţi banda magnetică ce conţine incriminarea sa.

„Ion Tudor – vicepreşedintele PD-L: Vreau să vă spun şi eu câteva cuvinte vizavi de cele apărute în presă. Cred că sunt nişte mânării, faptul că eu aş face şi aş drege ca domnul ministru Iliescu să intre în partid. Eu nu permit unor neica-nimeni care nu au adus un vot sau nu au lipit un afiş să spună aşa ceva (iată după ce criterii sunt apreciaţi membrii PDL Vâlcea, în organizaţie! – n.r.). Sunt destui care, aşa cum au spus majoritatea dintre dumneavoastră, au ajuns directori prin şantaj de presă sau relaţii (în afara unui ziarist policolor politic, numit director de liderul Jurcan, nu cunoaştem un altul. Precizaţi cine sunt aceia, ca să nu vă arătaţi mitoman! – n.r.). Şi v-aş ruga domnule preşedinte ca atunci când se discută contractele cu presa să fiu şi eu invitat pentru că am pretenţia că ştiu mai multe decât alţii (câtă originalitate şi cum fac ei, pedeliştii presiuni asupra presei, punând botniţă financiară libertăţii de exprimare!! – n.r.) şi să vedem cum le punem. Nu trebuie să ne lăsăm şantajaţi de ce va scrie presa. Gura presei nu o va închide nimeni şi vreau să vă comunic că ziarul Viaţa Vâlcii care a scris ce a scris, consider că este şantaj. Pot să fac dovadă cu documente că, de fiecare dată, când nu l-am mai sponsorizat, a început cu o polemică agresivă împotriva mea şi a familiei mele.”

• Prezentaţi dovezile, domnule politician! Este foarte bine, vicepreşule, că aţi făcut această precizare. Vă somăm să daţi publicităţii documentele de care vorbeaţi, că prea ne-aţi obişnuit cu vorbele goale, iar calomnia la care v-aţi dedat vă poate costa. Vă poate costa moral, că bani aveţi de puteţi cumpăra nu numai partidele cu mâna întinsă la pomana afaceriştilor veroşi, ci şi oraşe din judeţ sau părţi din ele. Este reprobabil ce s-a spus la această şedinţă, mai ales că PD-L-ul a primit o susţinere aproape totală de la presa locală, în dezavantajul PSD şi PNL. Să vedem ce susţinere va mai avea dupa acest ruşinos eveniment, prin culpabilizarea presei şi prezentarea dalmaţienilor politici drept lebede preacurate. În numerele viitoare, vom da publicităţii discuţiile telefonice avute cu informatorii portocalii care acum şi-au pus cenuşă în cap şi veţi afla cum conducătorii organizaţiei ne informau „discret” despre starea de spirit a membrilor partidului. Au fost vizaţi, în principal, Romulus Bulacu şi deputatul Samoil Vîlcu…

• Nu credem că greşim prea mult acuzând-o de ipocrizie şi comportament nefiresc pe pedelista Iuliana Moise. Până nu am intrat în posesia unor dovezi ale comportării sale în interiorul organizaţiei portocalii vâlcene, în contrast cu europenismul, cultura şi civilitatea manifestată în afara ei şi în relaţia cu ziariştii, am situat-o printre premianţii politicului local. Dar, vaaai, tare ne-am înşelat! „Vai” ăsta este o onomatopee şi nu anagrama celui pe care, până acum, dumneaei l-a duşmănit, bârfit şi aruncat în pixurile presei. Am spus că ne-am înşelat, determinat de deziluzia ce ne-a produs-o după ce şi-a pus cenuşă în cap, acceptându-i scuzele lui Valentin Adrian Iliescu, cel care o făcuse în toate felurile pe la televiziunile locale, culminând cu atacul la integritatea şi frumuseţea sa fizică, grăsimea. Da, de acum, doamna în cauză nu se va supăra dacă i se va spune „Grăsunica Moise”. Că aşa i-a zis VAI-ul şi nu s-a arătat supărată. Iar dumneaei, în toleranţa de care poate da dovadă, s-a împăcat până şi cu demisionarul secretar general al organizaţiei – Anton Miţaru (de două ori şi-a dat individul demisia). „Miţi” – sr. şi-a dat demisia (iar), de curând, ca urmare a criticii aduse de noi prin presă. Omul este obosit şi se joacă de-a demisia: când şi-o dă, când şi-o retrage, când şi-o dă… când i-o rupe „Grăsunica”. Aşa s-a întâmplat şi la şedinţa Biroului Politic Judeţean de săptămâna trecută, când tovarăşul Miţaru şi-a mai interpretat odată rolul de demisionar, deşi nici nu avea de gând un aşa gest de demnitate, pentru că omul ştie bine că demisia se acceptă, nu se aprobă. Oare, n-a făcut aşa şi Nicolae Ceauşescu, prin „demisia de trei minute” de au sărit slugile Curticeanu, Dăscălescu, Dumitru Popescu şi Emil Bobu să-l convingă să renunţe? La PDL Vâlcea, Curticeanu, Dăscălescu, Popescu şi Bobu a fost Iuliana Moise – Grăsunica care s-a opus vehement (nu ştim şi dacă avea lacrimi în ochi, că banda magnetică de sunet nu ne spune) şi i-a rupt acestuia documentul „istoric” în fâşii mici, de parcă era maşină de tocat şi nu trebuia să se mai reconstituie actul indemn de demnitate. Iată adevărata faţă a pedeliştilor pe care, până acum, i-am apreciat şi pentru care mulţi ziarişti locali au suportat injuriile anti-Băseştilor şi anti-pedeliştilor care nu-i puteau suferi pe ei. Ne merităm soarta, colegi ziarişti!

Pataliputra